Termeni F

• Termeni A
• Termeni B
• Termeni C
• Termeni D
• Termeni E
• Termeni F
• Termeni G
• Termeni H
• Termeni I
• Termeni J
• Termeni L
• Termeni M
• Termeni N
• Termeni O
• Termeni P
• Termeni R
• Termeni S
• Termeni T
• Termeni U
• Termeni V

Facilitatea de credit este contractul prin care o instituţie de credit, o instituţie financiară nebancară sau orice altă entitate autorizată prin lege specială, denumită finanţator, se obligă să ţină la dispoziţia clientului o sumă de bani pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată.

Faliment

Situatie economica dificila a unui debitor, aflat in imposibilitate de a-si onora datoriile comerciale (fata de creditori); stare de insolvabilitate a debitorului constatata de catre tribunal pe baza declaratiei falitului sau la cererea unuia sau mai multor creditori; procedura de executare silita avand caracter unitar, colectiv,concursual si egalitar, care vizeaza toate bunurile debitorului comun al mai multor creditori si este menita sa dea satisfactie intereselor fiecaruia dintre acestia.

Fapt juridic

Actiuni omenesti sau evenimente, care potrivit normelor juridice duc la aparitia, modificarea sau stingerea raporturilor juridice.
Evenimentele sunt cele care se produc independent de vointa omului, dar atunci cand sunt prevazute de norme juridice ele dau nastere, modifica sau sting anumite raporturi juridice (nasterea, moartea, calamitatile naturale etc).
Actiunile sunt exteriorizari ale vointei umane, prevazute de normele juridice care pot da nastere, modifica sau stinge anumite raporturi juridice.

Fapte de comert

Legea ( art. 3 Cod Comercial )consideră ca fapte de comerţ:
1. Cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea spre a se revinde, de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ;
2. Vânzările de produse, vânzările şi închirierile de mărfuri, în natura sau lucrate, şi vânzările de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerţ, când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;
3. Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulând în comerţ;
4. Cumpărările şi vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale;
5. Orice întreprinderi de furnituri;
6. Întreprinderile de spectacole publice;
7. Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri;
8. Întreprinderile de construcţii;
9. Întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie;
10. Întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, când altul decât autorul sau artistul vinde;
11. Operaţiunile de banca şi schimb;
12. Operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;
13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;
14. Cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri;
15. Constructiunea, cumpărarea, vânzarea şi revinzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şi aprovizionarea unui vas.
16. Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul de mare şi la navigaţiune;
17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii;
18. Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;
19. Depozitele pentru cauza de comerţ;
20. Depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele.

Fidejusiune ( cautiune )

Contract prin care o persoana (fidejusor) se angajeaza in fata creditorului sa execute obligatia debitorului in cazul in care acesta nu ar executa-o el insusi in termen.
Fidejusiunea poate fi de trei feluri:
a) fidejusiune conventionala, care se distinge prin aceea ca debitorul si crediturl sunt de acord ca este necesara aducerea unui garant;
b) fidejusiune legala, care se caracterizeaza prin aceea ca obligatia debitorului de a aduce un garant (fidejusor) pentru garantarea obligatiilor ce-i revin este instituita printr-o dispozitie imperativa a legii;
c) fidejusiune judiciara, de specificul careia este faptul ca instanta judecatoreasca dispune, intr-o anumita pricina, cu solutionarea careia a fost investita, aducerea unui fidejusor care sa-si asume obligatia de a garanta plata de catre debitor a ceea ce datoreaza creditorului sau.
Ca si caractere juridice, fidejusiunea este un contract accesoriu, consensual, unilateral, cu titlu gratuit. Vezi si art.1655 Cod Civil, art.279 Cod Procedura Civila.

Fidejusor

Persoana care, printr-un contract de fidejusiune incheiat cu un creditor, se obliga sa garanteze acestuia o anumita creanta, executand el obligatia atunci cand debitorul principal nu o executa el insusi.
In afara conditiilor generale privind capacitatea de a contracta, fidejusorul trebuie sa indeplineasca anumite conditii speciale de solvabilitate si de domiciliu. Art.1659 Cod Civil dispune ca atunci cand debitorul are obligatia sa aduca un fidejusor, acesta din urma trebuie sa fie o persoana capabila de a contracta, sa fie solvabila, si sa aiba domiciliul in raza teritoriala a tribunalului judetean unde urmeaza sa se execute obligatia. Daca fidejusorul devine insolvabil, trebuie adus un nou fidejusor care sa indeplineasca si el aceste conditii. Nu primeste aplicare aceasta regula in cazul in care fidejusorul devenit insolvabil a fost stabilit pe baza unei conventii, prin care persoana fidejusorului a fost indicata chiar de catre creditor.

Fiducia - art. 773, Noul Cod Civil

Fiducia este operaţiunea juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor.

Filiala – art. 2, lit. B, pct. 45  din Legea nr. 32/2000

Entitatea, persoana juridica, aflata fata de societatea-mama in una dintre situatiile prevazute la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiasi societati-mama, din punct de vedere al supravegherii consolidate.

Fond de rezerva liber varsat – art. 2, lit. A, pct.9  din Legea nr. 32/2000

Totalul sumelor cu care membrii societatii mutuale au contribuit la fondurile acesteia.

Franciza – art. 7 alin. (1) pct. 14 din Legea nr. 571/2003

Sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.

Fransiza – art. 1^1 pct. 9 din Legea nr. 136/1995

Partea din prejudiciu suportata de persoana pagubita, stabilita ca valoare fixa sau procent din despagubirea totala prevazuta in contractul de asigurare.

Frauda

Inducere in eroare, inselaciune, act de rea-credita savarsit spre a realiza un profit material prin atingerea adusa drepturilor altei persoane.

Fraudarea creditorului

Acte incheiate sau fapte savarsite de un debitor in scopul prejudicierii creditorilor sai. Pentru apararea intereselor acestora din urma legea le acorda asa zisa actiune Pauliana prin care se cere anularea sau revocarea unor asemenea acte; Prejudicierea constienta, intentionata, de catre debitor a intereselor creditorilor sai, prin acte sau fapte juridice de natura a micsora gajul lor general ori celelalte garantii menite sa asigure satisfacerea creantelor acestora.