Concordatul preventiv poate proteja compania aflată în dificultate, însă pentru creditor aceeași procedură poate bloca exact instrumentele care, în mod normal, susțin recuperarea creanței. Din acest motiv, analiza juridică și financiară realizată înainte de votul planului devine una dintre cele mai importante decizii din întregul proces.
Din momentul deschiderii procedurii, pentru anumite categorii de creditori nu mai pot fi continuate sau începute executări silite individuale. În același timp, creditorul nu mai poate solicita deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului pe perioada protecției legale. Această suspendare afectează exact pârghiile care creează presiune reală pentru plată și care, în practică, fac adesea diferența între recuperare și pierdere.
Ce se întâmplă cu creanța în perioada concordatului
Din perspectivă procedurală, creanța intră într-o zonă de „îngheț”, în timp ce activitatea companiei continuă. Fluxurile de numerar, relațiile comerciale, contractele și structura patrimonială se pot modifica în continuare, iar creditorul pierde viteza de reacție și o parte importantă din control.
Acesta este unul dintre motivele pentru care multe companii constată prea târziu că, deși creanța există și este recunoscută, posibilitatea practică de recuperare s-a redus semnificativ.
Riscurile ascunse: transferuri de active, garanții selective și creditori favorizați
Riscul crește atunci când, înainte de concordat, au existat înstrăinări de active, transferuri către afiliați sau constituiri de garanții în favoarea unor creditori selectați.
În astfel de situații, creditorul trebuie să verifice cu maximă rigoare dacă patrimoniul societății s-a diminuat, dacă anumite active au fost mutate în afara sferei executabile sau dacă anumite categorii de creditori beneficiază de o poziție preferențială la plată.
Tocmai aici concordatul poate deveni înșelător: procedural oferă aparența unei redresări controlate, în timp ce, în substanță, anumite operațiuni anterioare pot reduce drastic șansele de recuperare integrală.
Votul planului nu trebuie bazat doar pe proiecții optimiste
Înainte de exprimarea votului, creditorul ajunge să se bazeze pe un plan construit pe proiecții financiare, estimări de cash-flow și ipoteze de restructurare.
Aceste elemente nu trebuie analizate formal, ci prin corelare cu istoricul real al plăților, evoluția activelor, comportamentul administratorilor, existența garanțiilor și tratamentul aplicat creditorilor afectați versus neafectați.
Plata eșalonată pe perioade lungi, controlul procedural limitat, tratamentul preferențial al unor creditori și riscul ca procedura să fie doar o etapă înaintea insolvenței sunt factori care pot reduce sever probabilitatea de recuperare.
Diferența reală se decide înainte de vot
Experiența practică arată că diferența dintre o recuperare rezonabilă și o pierdere majoră se joacă înainte de votul asupra planului.
Analiza documentelor financiare, verificarea operațiunilor patrimoniale anterioare, evaluarea realismului proiecțiilor și înțelegerea mecanismelor juridice din concordat sunt pașii care permit creditorului să voteze informat și să își protejeze poziția.
La Transilvania Recuperări Creanțe, asistăm clienții în evaluarea strategică a planurilor de concordat preventiv, astfel încât decizia de vot să fie fundamentată pe risc real, și pe protejarea interesului economic al acestuia.