Intreprinderea individuala, forma de activitate economica organizata de intreprinzatorul persoana fizica in temeiul dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoana juridica si, prin urmare, nu poate raspunde penal in conditiile prevazute de art. 135 din Codul penal

DECIZIE  Nr. 1/2016 din 13 ianuarie 2016

EMITENT:      INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE – COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT IN MATERIE PENALA

PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 138 din 23 februarie 2016

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT IN MATERIE PENALA

DECIZIA Nr. 1

din 13 ianuarie 2016

Dosar nr. 4.039/1/2015

Mirela Sorina Popescu   – presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de

Casatie si Justitie – presedintele completului

Simona Elena Cirnaru    – judecator la Sectia penala

Cristina Rotaru-Radu    – judecator la Sectia penala

Geanina Cristina Arghir – judecator la Sectia penala

Maricela Cobzariu       – judecator la Sectia penala

Ioana Bogdan            – judecator la Sectia penala

Simona Daniela Encean   – judecator la Sectia penala

Stefan Pistol           – judecator la Sectia penala

Ioana Alina Ilie        – judecator la Sectia penala

 

S-a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:

“daca intreprinderea individuala, persoana juridica fara personalitate juridica, poate fi subiect activ al unei infractiuni savarsite in realizarea obiectului de activitate”.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedura penala si art. 27^4 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta este prezidata de catre presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Mirela Sorina Popescu.

La sedinta de judecata participa domnul Pusca Costin-Cristian, magistrat-asistent in cadrul Sectiei penale, desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Irina Kuglay, procuror in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, cu privire la obiectul Dosarului nr. 4.039/1/2015 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala.

De asemenea, mentioneaza ca au fost transmise puncte de vedere asupra problemei de drept in discutie de catre Curtea de Apel Bacau, Curtea de Apel Bucuresti, Curtea de Apel Brasov, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanta, Curtea de Apel Galati, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Timisoara si Curtea de Apel Suceava, care, dupa caz, au facut referire si la opiniile unora dintre instantele arondate.

Raspunsurile Curtilor de Apel Alba Iulia, Craiova, Pitesti, Ploiesti si Iasi cuprind doar mentiunea neidentificarii, in jurisprudenta acestora ori a instantelor din circumscriptie, a unor hotarari relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizarii.

Din punctele de vedere transmise de instante s-au conturat doua opinii:

1. Intr-o prima opinie, aparent majoritara, s-a retinut ca intreprinderea individuala, persoana juridica fara personalitate juridica, poate fi subiect activ al unei infractiuni savarsite in realizarea obiectului de activitate.

In sustinerea acestui punct de vedere s-a argumentat, in esenta, ca, potrivit dispozitiilor art. 135 alin. (1) din Codul penal, art. 188 si art. 209 din Codul civil si Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, intreprinderea individuala are capacitate de exercitiu, drepturi si obligatii, inclusiv raspundere cu privire la faptele savarsite in realizarea obiectului de activitate.

Conform prevederilor art. 135 alin. (1) din Codul penal referitoare la conditiile raspunderii penale a persoanei juridice, persoana juridica, cu exceptia statului si a autoritatilor publice, raspunde penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice. Legea penala nu face nicio distinctie, textul referindu-se generic la raspunderea penala a persoanei juridice, fara a exclude persoana juridica fara personalitate juridica.

In acelasi sens s-a argumentat ca intreprinderea individuala, persoana juridica fara personalitate juridica, poate fi subiect activ al unei infractiuni savarsite in realizarea obiectului de activitate, avand in vedere ca, potrivit art. 188 si art. 209 din Codul civil raportat la art. 2 lit. g) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, intreprinderea are calitatea de persoana juridica fara personalitate juridica, avand insa capacitate de exercitiu exercitata prin organul sau de administrare, respectiv intreprinzatorul persoana fizica.

Prin urmare, intreprinderea individuala raspunde penal potrivit art. 135 alin. (1) din Codul penal, intrucat “ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”.

2. In opinia contrara s-a apreciat ca intreprinderea individuala nu poate fi subiect activ al unei infractiuni savarsite in realizarea obiectului de activitate, intrucat nu are personalitate juridica.

Argumentele in sprijinul acestei concluzii rezulta din modul de reglementare a intreprinderii individuale, asa cum se regaseste in cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 care, in art. 22 prevede ca intreprinderea individuala nu dobandeste personalitate juridica prin inregistrarea la registrul comertului. O atare intreprindere este, practic, una dintre cele trei modalitati legale prin care persoanele fizice pot desfasura activitati economice individual si independent ca: persoane fizice autorizate, intreprinzatori individuali ai unei intreprinderi individuale, membri ai unei intreprinderi familiale.

Mai mult, art. 26 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 precizeaza ca persoana fizica titulara a intreprinderii individuale raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit si, in completare, cu intreg patrimoniul, iar in caz de insolventa, va fi supusa procedurii simplificate prevazute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile ulterioare.

In sprijinul aceleiasi concluzii au fost invocate si dispozitiile art. 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, care reglementeaza cazurile de incetare a activitatii intreprinzatorului persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale, cu consecinta radierii din registrul comertului. Spre deosebire de persoana juridica, in cazul intreprinderii, aceste cazuri sunt decesul, vointa intreprinzatorului sau conditiile prevazute de art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

In continuare, magistratul asistent a aratat ca au fost transmise puncte de vedere de catre Facultatea de Drept – Universitatea de Vest din Timisoara, Directia legislatie, studii, documentare si informatica juridica din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si ca la dosar a fost depus raportul intocmit de judecatorul-raportor care a fost comunicat partilor din proces, potrivit dispozitiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala, care au transmis puncte de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii, respectiv inculpatii Niculescu Sorin Beniamin si intreprinderea individuala Niculescu Sorin Beniamin prin intermediul aparatorului ales, avocat Tanase Florea, cu imputernicirea avocatiala Seria IATRAV nr. 0024271 depusa la dosarul cauzei.

De asemenea, a aratat ca au fost depuse concluzii scrise formulate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, doamna judecator Mirela Sorina Popescu, solicita doamnei procuror Irina Kuglay sa sustina punctul de vedere al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la problema supusa dezbaterii in Dosarul nr. 4.039/1/2015.

Doamna procuror Irina Kuglay, avand cuvantul, a aratat ca opinia procurorului general porneste de la premisa ca dispozitiile din Codul civil reglementeaza doua categorii de persoane juridice, unele cu personalitate juridica si unele fara personalitate juridica. Concluzia se intemeiaza pe dispozitiile art. 188 din Codul civil care, in esenta, prevad ca si acele entitati sau organizatii cu privire la care legea nu le declara expres ca sunt persoane juridice au personalitate juridica, in masura in care indeplinesc conditiile de fond, respectiv au un patrimoniu, au o organizare, iar patrimoniul este afectat unui anumit scop.

A sustinut ca premisa pe care se intemeiaza interpretarea data dispozitiilor art. 187 si art. 188 din Codul civil este aceea ca dispozitiile civile mentionate au in vedere orice forma de organizare a unei activitati civile pe care nici legea, nici actul constitutiv nu o declara persoana juridica.

Acest punct de vedere trebuie interpretat din urmatoarea perspectiva, si anume, daca interpretarea art. 188 din Codul civil este corecta, respectiv daca acest articol se refera in realitate la tacerea legii, si nu la orice situatie prevazuta pentru orice tip de activitate.

In aceasta interpretare, in tacerea legii, in speta, ar urma sa fie aplicabile dispozitiile art. 2 si art. 22 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, in materia intreprinderilor individuale legea netacand, precizand, in mod expres, ca ele nu au personalitate juridica.

Prin urmare, opinia procurorului general trebuie interpretata din urmatoarea perspectiva: in ce masura dispozitii legale speciale deroga sau nu de la dispozitiile art. 188 din Codul civil.

In masura in care este primita interpretarea propusa de catre procurorul general, atunci concluzia nu poate fi decat aceea ca art. 135 din Codul penal nu face nicio distinctie, iar aceste dispozitii sunt aplicabile oricarei forme de organizare a unei activitati civile.

In masura in care interpretarea propusa de catre procurorul general este cenzurata prin prisma articolelor din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 care statueaza expres ca intreprinderea individuala nu are personalitate juridica, atunci concluzia trebuie sa fie una contrara, respectiv ca art. 135 din Codul penal nu se poate referi decat la entitatile care au, potrivit art. 188 din Codul civil sau unui alt text special, personalitate juridica.

Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, doamna judecator Mirela Sorina Popescu, a declarat dezbaterile inchise, retinandu-se dosarul in pronuntare asupra sesizarii formulate.

 

INALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata constata urmatoarele:

 

I. Titularul si obiectul sesizarii

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala a dispus, prin incheierea de sedinta din data de 16 octombrie 2015, pronuntata in Dosarul nr. 3.570/87/2014, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in temeiul art. 475 si art. 476 alin. (1) din Codul de procedura penala, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept: “daca intreprinderea individuala, persoana juridica fara personalitate juridica, poate fi subiect activ al unei infractiuni savarsite in realizarea obiectului de activitate”.

 

II. Expunerea succinta a cauzei ce formeaza obiectul Dosarului nr. 3.570/87/2014 aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia I penala

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala este investita, in ultimul grad de jurisdictie, cu solutionarea apelurilor declarate de inculpata Intreprinderea Individuala N.S.B. si de inculpatii persoane fizice N.S.B. si N.G.D. impotriva Sentintei penale nr. 29 din 10 aprilie 2015, pronuntata de Tribunalul Teleorman – Sectia penala.

Prin aceasta sentinta s-a dispus, in baza art. 48 din Codul penal raportat la art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din Codul penal si art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala coroborat cu art. 375 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala, condamnarea inculpatei persoana juridica Intreprinderea Individuala N.S.B. la pedeapsa amenzii de 45.000 lei (respectiv 150 zile amenda x 300 lei zi-amenda).

In baza art. 138 din Codul penal i s-a aplicat inculpatei persoana juridica pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 136 alin. (3) lit. a) si f) din Codul penal, respectiv dizolvarea persoanei juridice si afisarea hotararii de condamnare.

Prin aceeasi sentinta, in baza art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din Codul penal, art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala coroborat cu art. 375 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala, s-a dispus condamnarea inculpatilor persoane fizice N.S.B. si N.G.D. la pedeapsa principala de 2 ani inchisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din Codul penal, pe o durata de 3 ani.

S-a aplicat inculpatilor persoane fizice pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) si f) din Codul penal, iar, in baza art. 91 din Codul penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepselor sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 ani, pe durata caruia s-a impus respectarea masurilor de supraveghere prevazute de art. 93 din Codul penal.

A fost admisa actiunea civila si au fost obligati inculpatii N.S.B., N.G.D. si Intreprinderea Individuala N.S.B. la plata, in solidar, catre partea civila Agentia pentru Finantarea Investitiilor Rurale, a sumei de 85.334 lei.

In fapt, s-a retinut in sarcina inculpatei Intreprinderea Individuala N.S.B. ca, in perioada aprilie – iunie 2013, a desfasurat acte de complicitate materiala la fapta inculpatului N.S.B. de a folosi documente false si a obtine pe nedrept fonduri europene, fapta consumata in luna iunie 2013, in sensul ca, prin reprezentantul legal N.S.B., in perioada aprilie 2013 – iunie 2013, inculpata a asigurat corespondenta cu Agentia pentru Finantarea Investitiilor Rurale, a incheiat cu aceasta, la data de 29 mai 2013, Contractul de finantare nr. C112011233600204 si a pus la dispozitie contul Intreprinderii, unde, in luna iunie 2013, a fost virata suma de 85.334 lei.

Impotriva acestei sentinte au formulat apel inculpatii N.S.B., N.G.D. si Intreprinderea Individuala N.S.B.

La termenul din data de 18 septembrie 2015, Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – D.N.A. a solicitat instantei de apel sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile prin care sa se statueze, de principiu, daca “intreprinderea individuala – persoana juridica fara personalitate juridica – poate fi subiect activ al infractiunilor savarsite in realizarea obiectului de activitate”.

Prin incheierea de sesizare din data de 16 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala, constatand indeplinite toate cerintele de admisibilitate prevazute de art. 475 din Codul de procedura penala, a dispus sesizarea instantei supreme in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept invocate.

In conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (2) din Codul de procedura penala, a dispus suspendarea judecatii cauzei pana la pronuntarea hotararii prealabile.

 

III. Punctul de vedere al instantei care a formulat sesizarea

Instanta de trimitere a opinat ca “intreprinderea individuala, persoana juridica fara personalitate juridica, poate fi subiect activ al unei infractiuni savarsite in realizarea obiectului de activitate”.

Raportandu-se la continutul dispozitiilor art. 135 alin. (1) din Codul penal si, in special, la sintagma “persoana juridica”, a constatat, sub un prim aspect, ca norma penala nu face nicio distinctie, textul referindu-se generic la raspunderea penala a persoanei juridice, fara a exclude “persoana juridica fara personalitate juridica”. Or, potrivit art. 188 din Codul civil, sunt persoane juridice entitatile prevazute de lege, precum si orice alte organizatii legal infiintate care, desi nu sunt declarate de lege persoane juridice, indeplinesc toate conditiile prevazute la art. 187 din Codul civil, adica au o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu, afectat realizarii unui anumit scop licit si moral, in acord cu interesul general.

Instanta de apel a apreciat ca intreprinderea individuala indeplineste aceste conditii, intrucat, potrivit dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, ea reprezinta o intreprindere economica (respectiv o activitate economica, desfasurata in mod organizat, permanent si sistematic, combinand resurse financiare, forta de munca atrasa, materii prime, mijloace logistice si informatii, pe riscul intreprinzatorului, in cazurile si conditiile prevazute de lege) fara personalitate juridica, organizata de un intreprinzator persoana fizica.

In al doilea rand, potrivit art. 209 din Codul civil, persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor, avand calitatea de organe de administrare, in sensul alin. (1), persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate sa actioneze in raporturile cu tertii, individual sau colectiv, in numele si pe seama persoanei juridice. Intreprinderea individuala are, asadar, capacitate de exercitiu, drepturi si obligatii, deci si raspundere cu privire la faptele savarsite in realizarea obiectului de activitate.

Pe de alta parte, instanta de trimitere a avut in vedere continutul coroborat al prevederilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 (potrivit carora intreprinzatorii titulari ai unei intreprinderi individuale au obligatia sa solicite inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii, inainte de inceperea activitatii economice), art. 26 din aceeasi ordonanta de urgenta (care statueaza ca persoana fizica titulara a intreprinderii individuale raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul, iar in caz de insolventa, va fi supusa procedurii simplificate prevazute de Legea nr. 85/2006), precum si art. 219 alin. (1) din Codul civil.

In contextul acestor prevederi legale, Curtea de apel a concluzionat ca intreprinderea individuala se subsumeaza unei categorii reglementate de Codul civil, cea a persoanelor juridice fara personalitate juridica, pentru care legea impune obligatia autorizarii si pe cea a inscrierii in evidentele registrului comertului de catre persoanele fizice prevazute la art. 4 lit. a) si b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008.

In plus, cum faptele ilicite la care fac referire prevederile art. 219 alin. (1) din Codul civil pot constitui si infractiuni potrivit legii penale, in masura in care aceste fapte, comise de organele persoanei juridice, au legatura cu atributiile si cu scopul functiilor incredintate, Curtea de apel a apreciat ca intreprinderile individuale pot raspunde din perspectiva dreptului penal.

In fine, s-a apreciat ca cel putin o parte dintre pedepsele principale si complementare prevazute de Codul penal pot fi aplicate, in concret, si persoanei juridice fara personalitate juridica, natura si continutul acestora nefiind incompatibile cu imprejurarea ca faptuitorul nu are personalitate juridica.

 

 

IV. Punctele de vedere ale partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

In motivarea cererii de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Ministerul Public a invocat, sub un prim aspect, existenta unei jurisprudente neunitare cu privire la problema raspunderii penale a persoanei juridice “intreprinderea individuala”. S-a constatat, astfel, existenta atat a unor hotarari de condamnare a intreprinderii individuale pentru comiterea unor fapte prevazute de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 (solutie regasita, de exemplu, in Decizia penala nr. 685/A/11.05.2015 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia I penala), cat si a unor hotarari de incetare a procesului penal pentru acelasi gen de fapte (solutie regasita in Decizia penala nr. 857/A/5.06.2015 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala, intemeiata pe dispozitiile art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala si pe argumentul lipsei de personalitate juridica a intreprinderii individuale).

Raportandu-se la continutul dispozitiilor Codului civil si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 anterior mentionate, Ministerul Public a opinat ca intreprinderea individuala este persoana juridica in sensul legii civile, are capacitate de exercitiu si poate fi subiect activ al infractiunii prevazute de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000. O concluzie contrara ar presupune acceptarea ideii ca legiuitorul a prevazut dispozitii care sa permita sustragerea de la raspunderea penala a unor entitati, persoane juridice, constituite doar in scop infractional, asa cum este cazul in speta.

Inculpatii persoane fizice si inculpata Intreprinderea Individuala N.S.B au opinat ca o intreprindere individuala nu are personalitate juridica si nu poate fi subiect activ al unei infractiuni, un atare punct de vedere regasindu-se inclusiv in practica Directiei Nationale Anticoruptie care, intr-o speta similara, a dispus trimiterea in judecata exclusiv a inculpatilor persoane fizice, nu si a intreprinderii individuale.

 

V. Punctele de vedere exprimate de curtile de apel si instantele de judecata arondate

In conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedura penala cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedura penala, s-a solicitat punctul de vedere al instantelor judecatoresti asupra chestiunii de drept supuse dezlegarii.

Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept in discutie Curtea de Apel Bacau, Curtea de Apel Bucuresti, Curtea de Apel Brasov, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanta, Curtea de Apel Galati, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Timisoara si Curtea de Apel Suceava, care, dupa caz, au facut referire si la opiniile unora dintre instantele arondate.

Raspunsurile curtilor de apel Alba Iulia, Craiova, Pitesti, Ploiesti si Iasi cuprind doar mentiunea neidentificarii, in jurisprudenta acestora ori a instantelor din circumscriptie, a unor hotarari relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizarii.

1. Intr-o prima opinie, aparent majoritara, regasita in informatiile transmise de Curtea de Apel Bacau (Tribunalul Bacau, Judecatoria Bacau, Judecatoria Onesti), Curtea de Apel Brasov (Judecatoria Zarnesti, Judecatoria Rupea, Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov), Curtea de Apel Bucuresti, Curtea de Apel Constanta (Tribunalul Constanta si Tribunalul Tulcea), Curtea de Apel Galati, Curtea de Apel Suceava si Curtea de Apel Timisoara (Tribunalul Caras-Severin si Tribunalul Arad), intreprinderea individuala, persoana juridica fara personalitate juridica, poate fi subiect activ al unei infractiuni savarsite in realizarea obiectului de activitate.

In sustinerea acestui punct de vedere s-a argumentat, in esenta, ca, potrivit dispozitiilor art. 135 alin. (1) din Codul penal, art. 188 si art. 209 din Codul civil si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, intreprinderea individuala are capacitate de exercitiu, drepturi si obligatii, inclusiv raspundere cu privire la faptele savarsite in realizarea obiectului de activitate.

Conform prevederilor art. 135 alin. (1) din Codul penal referitoare la conditiile raspunderii penale a persoanei juridice, persoana juridica, cu exceptia statului si a autoritatilor publice, raspunde penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice. Legea penala nu face nicio distinctie, textul referindu-se generic la raspunderea penala a persoanei juridice, fara a exclude persoana juridica fara personalitate juridica.

In acelasi sens s-a argumentat ca intreprinderea individuala, persoana juridica fara personalitate juridica, poate fi subiect activ al unei infractiuni savarsite in realizarea obiectului de activitate, avand in vedere ca, potrivit art. 188 si art. 209 din Codul civil raportat la art. 2 lit. g) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, intreprinderea are calitatea de persoana juridica fara personalitate juridica, avand insa capacitate de exercitiu exercitata prin organul sau de administrare, respectiv intreprinzatorul persoana fizica.

Prin urmare intreprinderea individuala raspunde penal potrivit art. 135 alin. (1) din Codul penal, intrucat “ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”.

2. In opinia contrara, exprimata de Tribunalul Brasov, Judecatoria Targu Secuiesc, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramures, Judecatoria Medgidia, Curtea de Apel Galati, Curtea de Apel Oradea si Tribunalul Neamt, dar regasita si in practica izolata a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala, s-a apreciat ca intreprinderea individuala nu poate fi subiect activ al unei infractiuni savarsite in realizarea obiectului de activitate, intrucat nu are personalitate juridica.

Argumentele in sprijinul acestei concluzii rezulta din modul de reglementare a intreprinderii individuale, asa cum se regaseste in cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 care in art. 22 prevede ca intreprinderea individuala nu dobandeste personalitate juridica prin inregistrarea in registrul comertului. O atare intreprindere este, practic, una dintre cele trei modalitati legale prin care persoanele fizice pot desfasura activitati economice individual si independent ca: persoane fizice autorizate, intreprinzatori individuali ai unei intreprinderi individuale, membri ai unei intreprinderi familiale.

Mai mult, art. 26 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 precizeaza ca persoana fizica titulara a intreprinderii individuale raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul, iar in caz de insolventa, va fi supusa procedurii simplificate prevazute de Legea nr. 85/2006, cu modificarile ulterioare.

In sprijinul aceleiasi concluzii au fost invocate si dispozitiile art. 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, care reglementeaza cazurile de incetare a activitatii intreprinzatorului persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale, cu consecinta radierii din registrul comertului. Spre deosebire de persoana juridica, in cazul intreprinderii, aceste cazuri sunt decesul, vointa intreprinzatorului sau conditiile prevazute de art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

 

VI. Opinia specialistilor consultati

In conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedura penala a fost solicitata specialistilor in drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinarii.

Specialistii Facultatii de Drept din cadrul Universitatii de Drept din Timisoara (lect. univ. dr. Laura Stanila si conf. univ. dr. Lavinia Tec) au apreciat, in sinteza, ca intreprinderea individuala, neavand personalitate juridica, nu poate fi subiect activ al infractiunii si, prin urmare, nu poate raspunde penal.

Existenta personalitatii juridice a unei entitati persoana juridica este o conditie sine qua non pentru a se angaja raspunderea sa penala, conditie care, desi nu este prevazuta expres de art. 135 din Codul penal, se deduce indubitabil, pe de o parte, din utilizarea expresiei “persoana juridica”, iar nu a expresiei “entitate colectiva” sau “persoana colectiva”. Pe de alta parte, o entitate colectiva de drept, pentru a putea raspunde penal, trebuie sa aiba capacitate juridica penala, adica sa isi poata executa obligatia de a suporta sanctiunea impusa de instanta ca urmare a derularii unui proces penal.

Or, interpretand coroborat dispozitiile art. 22 – 23 si art. 26 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, rezulta ca intreprinderea individuala este o forma de organizare a unei activitati economice de catre un subiect de drept civil determinat de lege – persoana fizica, dar si o masa de bunuri constituita de persoana fizica prin dezmembrarea patrimoniului sau, constituind un patrimoniu de afectatiune, careia i se refuza in mod expres personalitatea juridica, subiectul raspunderii fiind anume determinat: persoana fizica – titular al intreprinderii individuale.

S-a opinat in sensul inaplicabilitatii art. 188 din Codul civil in cazul intreprinderii individuale, intrucat, in cazul acesteia din urma, de vreme ce patrimoniul de afectatiune este totalitatea bunurilor, drepturilor si obligatiilor persoanei fizice titular al intreprinderii, nu se poate retine ca intreprinderea insasi are un patrimoniu.

A doua opinie, exprimata de lector. dr. Lucian Bojin din cadrul aceleiasi facultati, a fost in sensul ca intreprinderea individuala are personalitate juridica, intrucat ea indeplineste toate conditiile prevazute de art. 187 din Codul civil, respectiv o existenta de sine statatoare [relevata de gradul de organizare a activitatii impus intreprinzatorului persoana fizica de art. 25 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, dar si de posibilitatea de a angaja salariati], existenta unui patrimoniu propriu, afectat unui scop (respectiv un patrimoniu autonom din punct de vedere functional, conditie pe care o indeplineste patrimoniul de afectatiune reglementat de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008) si a unui scop licit si moral, caruia ii este afectat patrimoniul.

Sub rezerva caracterului eronat al exprimarii “persoana juridica fara personalitate juridica” (neputand exista o persoana juridica fara personalitate juridica), s-a concluzionat ca intreprinderea individuala ar putea fi calificata ca persoana juridica si, in aceasta calitate, ar putea sa raspunda penal in temeiul art. 135 din Codul penal.

 

VII. Examenul jurisprudentei in materie

1. Jurisprudenta nationala relevanta

In materialul transmis de curtile de apel au fost identificate, exclusiv in jurisprudenta Curtii de Apel Bucuresti, patru hotarari judecatoresti relevante pentru problema de drept ridicata in speta.

1.1. Consacrarea opiniei majoritare se regaseste in Decizia penala nr. 685/A/11.05.2015 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia I penala si in sentintele penale nr. 5/27.01.2015 si nr. 44/19.05.2015, ambele pronuntate de Tribunalul Teleorman, judecatorul-raportor notand, insa, ca in cele trei hotarari identificate problematica sferei subiectelor de drept care pot raspunde penal in conformitate cu dispozitiile art. 135 din Codul penal nu a facut obiectul, direct ori indirect, al analizei instantelor de judecata.

1.2. Opinia contrara se reflecta exclusiv in Decizia penala nr. 857/A din 5 iunie 2015 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala, in considerentele careia, evaluandu-se continutul prevederilor art. 2 lit. g si art. 22 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, s-a concluzionat ca intreprinderea individuala nu este persoana juridica, ci doar o forma economico-juridica prin care o persoana fizica desfasoara activitatea profesionala sau comerciala.

A considera ca, in temeiul dispozitiilor art. 135 din Codul penal, poate fi atrasa raspunderea penala si a unor entitati ce nu au personalitate juridica, cum sunt intreprinderile individuale, ar echivala cu aplicarea legii penale prin analogie in defavoarea inculpatului, ceea ce este incompatibil cu principiul strictei legalitati care guverneaza dreptul penal.

 

2. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Curtii Constitutionale

Nu au fost identificate decizii relevante in problema de drept analizata.

 

3. Jurisprudenta relevanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului

Nu au fost identificate decizii relevante in problema de drept analizata.

 

VIII. Punctul de vedere exprimat de Directia legislatie, studii, documentare si informatica juridica din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost in sensul ca intreprinderea individuala, fiind o entitate care nu are calitatea de persoana juridica, nu intra sub incidenta dispozitiilor art. 135 alin. (1) din Codul penal referitoare la conditiile raspunderii penale a persoanei juridice si nu poate fi subiect activ al infractiunii savarsite in realizarea obiectului sau de activitate sau in interesul ori in numele intreprinderii individuale.

In sustinerea acestui punct de vedere s-a argumentat ca aplicarea dispozitiilor art. 135 din Codul penal presupune existenta unei persoane juridice, inteleasa ca o entitate cu personalitate juridica, potrivit normelor extrapenale. In conformitate cu opiniile exprimate in doctrina de specialitate, personalitatea juridica este cea care confera unei entitati calitatea de subiect de drept distinct de constituentul sau.

Calitatea de persoana juridica se stabileste conform normelor Codului civil, care, in cuprinsul art. 188, prevede ca sunt persoane juridice “entitatile prevazute de lege, precum si alte organizatii legal infiintate care, desi nu sunt declarate de lege persoane juridice, intrunesc toate conditiile prevazute la art. 187″ (respectiv o organizare de sine statatoare, patrimoniu propriu, scop licit si moral, in acord cu interesul general).

S-a apreciat ca dispozitiile art. 188 din Codul civil supracitate nu includ, in sfera persoanelor juridice, entitatile cu privire la care legea prevede expres ca nu au calitatea de persoane juridice. In aceasta categorie intra, printre altele, intreprinderea individuala care, potrivit art. 2 lit. g) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, este o intreprindere economica, fara personalitate juridica, organizata de un intreprinzator persoana fizica, si care, desi supusa inregistrarii in registrul comertului, nu dobandeste personalitate juridica printr-o atare inregistrare, conform art. 22 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008.

Pe de alta parte, observandu-se ca infractiunea prevazuta de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (obiect al cauzei aflate pe rolul instantei de sesizare) a transpus in legea nationala prevederile art. 1 paragraful 1 lit. a) si paragraful 2 din Conventia elaborata in temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana, privind protejarea intereselor financiare ale Comunitatilor Europene (Conventia PIF), s-a aratat ca art. 1 lit. d) din Al doilea Protocol la Conventia PIF defineste persoana juridica ca fiind “orice entitate care are acest statut in temeiul dreptului national aplicabil, cu exceptia statelor sau a altor entitati publice in exercitiul prerogativelor lor de putere publica si a organizatiilor internationale publice”.

In raport cu aceasta definitie s-a concluzionat ca raspunderea persoanelor juridice priveste entitatile carora dreptul intern le confera acest statut, nu si cele carora legea interna le refuza, in mod expres, statutul de persoana juridica, cum este cazul intreprinderii individuale.

 

IX. Punctul de vedere al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Prin concluziile scrise transmise la dosarul cauzei, procurorul general a sustinut ca problema de drept supusa dezlegarii ar trebui sa primeasca urmatoarea rezolvare:

“Intreprinderea individuala reglementata in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 are calitatea de persoana juridica, fara personalitate juridica, si, prin urmare, poate fi subiect activ al unei infractiuni savarsite in realizarea obiectului de activitate”.

In sustinerea acestui punct de vedere a argumentat ca in actualul Cod penal raspunderea penala a persoanei juridice este reglementata in art. 135, care prevede, intre altele, ca persoana juridica raspunde penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice.

In absenta unei definitii care sa clarifice notiunea de persoana juridica in sensul dreptului penal, singura reglementare in materie ramane Codul civil, care dedica exclusiv acestui subiect de drept titlul IV al cartii I (art. 187 – 251).

Astfel, definitia legala a persoanei juridice se afla insa in titlul I al cartii I, intitulata “Despre persoane”, titlu consacrat unor dispozitii generale cu privire la subiectele de drept civil. In acest sens, art. 25 alin. (3) din Codul civil prevede ca persoana juridica este orice forma de organizare care, intrunind conditiile prevazute de lege, este titulara de drepturi si obligatii civile.

Codul civil nu se limiteaza insa la reglementarea expresa a definitiei persoanei juridice, ci prevede totodata, in art. 188, ca sunt persoane juridice si entitatile prevazute de lege, precum si orice alte organizatii legal infiintate care, desi nu sunt declarate de lege persoane juridice, indeplinesc toate conditiile prevazute la art. 187, respectiv au o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu, afectat realizarii unui anumit scop licit si moral, in acord cu interesul general.

Aceste elemente constitutive se infatiseaza ca adevarate conditii de fond obligatorii in vederea dobandirii personalitatii juridice, fiind nu numai necesare, ci si suficiente sub acest aspect. Astfel, conform dispozitiilor art. 193 alin. (1) din Codul civil, care reglementeaza efectele personalitatii juridice, persoana juridica participa in nume propriu la circuitul civil si raspunde pentru obligatiile asumate cu bunurile proprii, in afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel.

Referitor la conditiile de forma impuse pentru infiintarea persoanei juridice, Codul civil contine dispozitii comune in art. 194 – 195, care reglementeaza modurile de infiintare si durata persoanei juridice. Enumerarea facuta in art. 194, referitor la infiintarea persoanei juridice, nu este limitativa, ci are un caracter exemplificativ, avand in vedere multitudinea si diversitatea de persoane juridice care apar in toate domeniile vietii sociale si care sunt reglementate prin legi speciale.

Pentru infiintarea completa, Codul civil cere expres, in art. 200, inregistrarea persoanei juridice, formalitate ce desemneaza operatiuni ca inscrierea, inmatricularea sau, dupa caz, orice alta formalitate de publicitate prevazuta de lege, facuta in scopul dobandirii personalitatii juridice sau al luarii in evidenta a persoanelor juridice legal infiintate, dupa caz.

Din coroborarea acestor dispozitii rezulta ca, potrivit Codului civil, pot exista persoane juridice fara personalitate juridica (printre care si intreprinderea individuala), pentru infiintarea carora legea impune obligatia inregistrarii in evidentele registrului comertului, data de la care, potrivit art. 205 alin. (1) din Codul civil, dobandesc capacitatea de a avea drepturi si obligatii.

Totodata, in art. 209 alin. (1) si (2), respectiv art. 219 alin. (1) din Codul civil se precizeaza ca persoana juridica isi poate exercita drepturile si indeplini obligatiile prin organele sale de administrare – persoane fizice sau persoane juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate sa actioneze, in raporturile cu tertii, in numele si pe seama persoanei juridice, iar faptele licite sau ilicite savarsite de organele persoanei juridice obliga insasi persoana juridica, daca ele au legatura cu atributiile sau scopul functiei incredintate.

Pe de alta parte, art. 135 din Codul penal, care reglementeaza raspunderea penala a persoanei juridice, nu face nicio distinctie si nu impune nicio conditie de existenta a raspunderii penale raportat la personalitatea juridica.

Asadar, existenta personalitatii juridice potrivit legii civile nu trebuie sa fie o conditie sine qua non a angajarii raspunderii penale a unor entitati, o concluzie contrara presupunand acceptarea ideii ca legiuitorul a prevazut dispozitii care sa permita sustragerea de Ia raspunderea penala a entitatilor fara personalitate juridica.

In contextul acestor reglementari s-a sustinut ca intreprinderea individuala indeplineste toate conditiile cerute de lege pentru a avea calitatea de persoana juridica si, prin urmare, de a fi subiect activ al unei infractiuni savarsite in realizarea obiectului de activitate.

Astfel, potrivit art. 2, art. 7 si art. 26 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, intreprinderea individuala este o intreprindere economica, fara personalitate juridica, organizata de un intreprinzator persoana fizica, ce are obligatia de a solicita inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii, inainte de inceperea activitatii economice, si raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul.

 

X. Dispozitiile legale incidente

Codul penal

“- Art. 135 – Conditiile raspunderii penale a persoanei juridice

(1) Persoana juridica, cu exceptia statului si a autoritatilor publice, raspunde penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice.

(2) Institutiile publice nu raspund penal pentru infractiunile savarsite in exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat.

(3) Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit la savarsirea aceleiasi fapte.”

 

Codul penal din 1969

“- Art. 19^1 – Conditiile raspunderii penale a persoanei juridice

Persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a institutiilor publice care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, raspund penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice, daca fapta a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de legea penala.

Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit, in orice mod, la savarsirea aceleiasi infractiuni.”

 

Codul civil (adoptat prin Legea nr. 287/2009, in vigoare incepand cu data de 1 octombrie 2011)

“- Art. 25 – Subiectele de drept civil

(1) Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice si persoanele juridice. [...]

(3) Persoana juridica este orice forma de organizare care, intrunind conditiile cerute de lege, este titulara de drepturi si obligatii civile.”;

“- Art. 187 – Elementele constitutive

Orice persoana juridica trebuie sa aiba o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu, afectat realizarii unui anumit scop licit si moral, in acord cu interesul general.”;

“- Art. 188 – Calitatea de persoana juridica

Sunt persoane juridice entitatile prevazute de lege, precum si orice alte organizatii legal infiintate care, desi nu sunt declarate de lege persoane juridice, indeplinesc toate conditiile prevazute la art. 187.”;

“- Art. 193 – Efectele personalitatii juridice

(1) Persoana juridica participa in nume propriu la circuitul civil si raspunde pentru obligatiile asumate cu bunurile proprii, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel [...]“;

“- Art. 219 – Raspunderea pentru fapte juridice

(1) Faptele licite sau ilicite savarsite de organele persoanei juridice obliga insasi persoana juridica, insa numai daca ele au legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate.

(2) Faptele ilicite atrag si raspunderea personala si solidara a celor care le-au savarsit, atat fata de persoana juridica, cat si fata de terti.”

 

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale

- Art. 2: “In sensul prezentei ordonante de urgenta, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii: (…)

e) intreprinzator – persoana fizica care organizeaza o intreprindere economica;

f) intreprindere economica – activitatea economica desfasurata in mod organizat, permanent si sistematic, combinand resurse financiare, forta de munca atrasa, materii prime, mijloace logistice si informatie, pe riscul intreprinzatorului, in cazurile si in conditiile prevazute de lege;

g) intreprindere individuala – intreprinderea economica, fara personalitate juridica, organizata de un intreprinzator persoana fizica; [...]“;

- Art. 4: “Persoanele fizice prevazute la art. 3 alin. (1) pot desfasura activitatile economice dupa cum urmeaza:

(….) b) ca intreprinzatori titulari ai unei intreprinderi individuale; [...]“;

- Art. 7 (1): “Persoanele fizice prevazute la art. 4 lit. a) si b) au obligatia sa solicite inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii, inainte de inceperea activitatii economice, ca persoane fizice autorizate, denumite in continuare PFA, respectiv intreprinzatori persoane fizice titulari ai unei intreprinderi individuale.”;

- Art. 22: “Intreprinderea individuala nu dobandeste personalitate juridica prin inregistrarea in registrul comertului.”;

- Art. 23: “Intreprinzatorul persoana fizica titular al intreprinderii individuale este comerciant persoana fizica de la data inregistrarii sale in registrul comertului.”;

- Art. 26: “Persoana fizica titulara a intreprinderii individuale raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul, iar in caz de insolventa, va fi supusa procedurii simplificate prevazute de Legea nr. 85/2006, cu modificarile ulterioare.”

 

XI. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegarii

Referitor la chestiunea de drept supusa dezlegarii, opinia judecatorului-raportor a fost in sensul ca intreprinderea individuala, forma de activitate economica organizata de intreprinzatorul persoana fizica in temeiul dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoana juridica si, prin urmare, nu poate raspunde penal in conditiile prevazute de art. 135 din Codul penal.

 

XII. Inalta Curte de Casatie si Justitie

Cu privire la sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala in Dosarul nr. 3.570/87/2014 prin care s-a solicitat pronuntarea unei hotarari prealabile prin care sa se dea rezolvarea de principiu asupra chestiunii de drept mentionate, retine urmatoarele:

 

1. Cu privire la admisibilitatea sesizarii:

In conformitate cu dispozitiile art. 475 din Codul de procedura penala: “Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca exista o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective si asupra careia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.”

Ca urmare, admisibilitatea unei sesizari formulate in procedura pronuntarii unei hotarari prealabile este conditionata de indeplinirea cumulativa a urmatoarelor cerinte:

- instanta care a formulat intrebarea sa fie investita cu solutionarea cauzei in ultima instanta;

- solutionarea pe fond a cauzei sa depinda de lamurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii;

- chestiunea de drept supusa analizei sa nu fi primit o rezolvare anterioara printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si sa nu faca obiectul unui asemenea recurs in curs de solutionare.

In speta, sunt indeplinite toate cele trei cerinte anterior enuntate.

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala este investita, in Dosarul nr. 3.570/87/2014, cu solutionarea apelului declarat, printre altii, de inculpata Intreprinderea Individuala N.S.B. impotriva Sentintei penale nr. 29 din 10 aprilie 2015 a Tribunalului Teleorman, iar rezolvarea data chestiunii de drept ce face obiectul trimiterii preliminare este susceptibila a avea consecinte juridice directe asupra modului de solutionare a fondului cauzei.

In fine, din verificarile efectuate a rezultat ca problema de drept ce face obiectul sesizarii nu a primit o rezolvare anterioara printr-o hotarare prealabila sau printr-o decizie de recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui asemenea recurs, aflat in curs de solutionare.

 

2. Privitor la fondul chestiunii de drept

Data fiind modalitatea concreta de formulare a intrebarii prealabile prin incheierea de sesizare, rezolvarea problemei de drept a raspunderii penale a intreprinderii individuale implica un examen juridic plasat in doua coordonate distincte, dar interdependente:

a) o prima evaluare, prealabila, are ca obiect notiunea de “persoana juridica” in intelesul art. 135 din Codul penal si masura in care existenta personalitatii juridice a unei entitati colective sau unipersonale este sau nu o conditie obligatorie pentru ca aceasta sa poata avea calitatea de subiect activ al unei infractiuni prevazute de norma penala.

O atare evaluare se impune intrucat, conceptual, prin insasi intrebarea preliminara adresata Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta de trimitere pleaca de la premisa ca personalitatea juridica nu ar fi o componenta definitorie a calitatii de persoana juridica, cea din urma putand exista, ca regula, si in absenta celei dintai;

b) intr-o perspectiva subsecventa se impune clarificarea regimului juridic al intreprinderii individuale si a masurii in care o atare forma de organizare poate fi calificata “persoana juridica”, in intelesul art. 135 din Codul penal.

a.1) Reglementand conditiile raspunderii penale a persoanei juridice, norma de drept penal invocata prevede expres ca o atare forma de raspundere incumba “persoanei juridice”.

Generalitatea exprimarii legiuitorului conduce la concluzia ca raspunderea penala poate reveni, in principiu, oricarui subiect de drept care are calitatea de persoana juridica, indiferent de forma de organizare ori de obiectul sau de activitate, cu singurele trei exceptii, limitativ prevazute de art. 135 alin. (1) si (2) din Codul penal, respectiv statul, autoritatile publice si institutiile publice, acestea din urma numai pentru faptele savarsite in exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat.

Dispozitiile inserate in titlul VI al Codului penal (referitor la raspunderea penala a persoanei juridice) si cele existente in titlul X al aceluiasi cod (care reglementeaza intelesul unor termeni sau expresii in legea penala) nu atribuie notiunii de “persoana juridica” un inteles de sine statator in legea penala.

Prin urmare, in contextul exigentelor de unitate terminologica impuse de prevederile art. 37 alin. (1) si (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, in absenta unei astfel de consacrari autonome in legea penala, semnificatia sintagmei analizate se stabileste in acord cu intelesul “atribuit prin actul normativ care o instituie”.

In cazul de fata, acest act normativ este, in prezent, Codul civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009. In cuprinsul art. 25 alin. (3), cu denumirea marginala “Subiectele de drept civil”, Codul civil consacra, mai intai, definitia legala a notiunii de “persoana juridica”, statuand ca “Persoana juridica este orice forma de organizare care, intrunind conditiile prevazute de lege, este titulara de drepturi si obligatii civile”. Textul circumscrie, asadar, acestei categorii de subiecte de drept acele forme de organizare care, pe de o parte, intrunesc conditiile exprese ale legii, iar, pe de alta parte, sunt titulare de drepturi si obligatii civile, adica au capacitate civila.

“Conditiile prevazute de lege”, la care face trimitere norma civila, sunt reglementate, sub denumirea marginala “Elementele constitutive” (n.r. ale persoanei juridice), de prevederile art. 187 din Codul civil, potrivit carora “Orice persoana juridica trebuie sa aiba o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu, afectat realizarii unui anumit scop licit si moral, in acord cu interesul general”.

In fine, legea civila se refera in mod expres si la “calitatea de persoana juridica”, statuand, in cuprinsul art. 188 din Codul civil, ca “Sunt persoane juridice entitatile prevazute de lege, precum si orice alte organizatii legal infiintate care, desi nu sunt declarate de lege persoane juridice, indeplinesc toate conditiile prevazute la art. 187″. Interpretarea literala, dar si logica a acestei ultime prevederi legale releva ca, in sfera subiectelor de drept care pot avea calitatea de persoane juridice, legiuitorul a inteles sa includa doua categorii de entitati, fie colective, fie unipersonale:

- entitati carora, prin acte normative speciale, legiuitorul le-a atribuit in mod explicit calitatea de persoana juridica, indiferent daca ele indeplinesc ori nu toate cele trei elemente constitutive, cumulative, ale persoanei juridice;

- entitati carora, desi legiuitorul nu le-a atribuit in mod expres calitatea de persoana juridica, le-a asimilat totusi o atare calitate, ca efect al constituirii lor in conformitate cu legea si al intrunirii conditiilor specifice persoanei juridice.

In contextul interpretarii sistematice a normelor anterior enuntate rezulta ca, in principiu, calitatea de persoana juridica nu se confunda cu notiunea de “persoana juridica”, cea dintai avand semnificatia unei recunoasteri, prin legi speciale ori in conditiile Codului civil, a statutului de subiect de drept anumitor entitati, recunoastere neconditionata insa de indeplinirea, in fiecare caz, a elementelor constitutive cerute de lege pentru existenta “persoanei juridice”.

Altfel spus, pot avea calitatea de persoana juridica atat acele forme de organizare care, desi nu indeplinesc conditiile prevazute de art. 187 din Codul civil, sunt recunoscute in mod expres de legiuitor ca persoane juridice, dupa cum pot avea o astfel de calitate si entitati legal infiintate, care indeplinesc toate elementele constitutive ale unei persoane juridice, fara a li se recunoaste insa in mod explicit, neechivoc, acest statut, prin acte normative (altele decat Codul civil).

In schimb, interpretarea logica a acelorasi dispozitii legale conduce la concluzia ca nu poate avea calitatea de persoana juridica o entitate careia, si in ipoteza intrunirii cumulative a elementelor constitutive prevazute de art. 187 din Codul civil, legiuitorul ii refuza expres, in termeni neechivoci, recunoasterea calitatii de persoana juridica.

a.2) Delimitand, astfel, sfera subiectelor de drept care pot avea calitatea de persoana juridica, sub un prim aspect, Inalta Curte de Casatie si Justitie noteaza ca, in ceea ce priveste raportul dintre notiunea de “persoana juridica” si aceea de “personalitate juridica”, desi, terminologic, cele doua concepte nu se suprapun, se afla insa intr-o relatie de conditionare reciproca.

Daca persoana juridica este acea forma de organizare infiintata conform legii, titulara de drepturi si obligatii proprii, personalitatea juridica semnifica, in schimb, rezultatul procedeului tehnico-juridic prin care o persoana juridica este infiintata si recunoscuta ca veritabil subiect de drept, distinct de persoanele fizice ce o compun.

Data dobandirii personalitatii juridice nu este, in mod necesar, data infiintarii persoanei juridice. Regula este ca o entitate dobandeste personalitate juridica si, implicit, capacitatea deplina de a avea drepturi si obligatii, ulterior infiintarii, fie prin inregistrare (in cazul persoanelor juridice supuse inregistrarii), fie ca efect al autorizarii constituirii lor ori al indeplinirii altei cerinte prevazute de lege. Numai prin exceptie, legiuitorul recunoaste entitatilor nesupuse inregistrarii capacitate civila de la data infiintarii lor, in conditiile generale prevazute de art. 205 alin. (2) din Codul civil si cu respectarea cerintelor particulare, prevazute de actul normativ in temeiul caruia acestea iau fiinta.

Indiferent insa de specificul mecanismelor legale prin care entitatile colective sau unipersonale dobandesc personalitate juridica, recunoasterea calitatii lor de subiect de drept, distinct de constituentii sai, este conditionata intotdeauna de finalizarea acestor mecanisme.

Unei entitati nu i se poate recunoaste, asadar, calitatea de persoana juridica daca ea nu are, in conditiile legii, si personalitate juridica, dupa cum nu se poate vorbi de personalitate juridica in cazul unei forme de organizare care ab initio nu poate avea calitatea de persoana juridica, fie potrivit legilor speciale, fie Codului civil.

O atare concluzie se desprinde nu doar din analiza coroborata a prevederilor legale anterior enuntate, ci si din interpretarea logica a dispozitiilor art. 193 alin. (1) din Codul civil care, sub denumirea marginala “Efectele personalitatii juridice”, statueaza: “Persoana juridica participa in nume propriu la circuitul civil si raspunde pentru obligatiile asumate cu bunurile proprii, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel.”

Facand referire la participarea “in nume propriu” a persoanei juridice la circuitul civil, textul reconfirma raportul de conditionare dintre dobandirea – in mod prealabil – a personalitatii juridice de catre o organizatie si aptitudinea sa de a-si asuma drepturi si obligatii proprii – in mod subsecvent – ca subiect de drept distinct. Personalitatea juridica este, prin urmare, cea care confera unei entitati calitatea de subiect de drept distinct, drepturi si obligatii proprii, dar si responsabilitate juridica proprie.

In acest context se poate conchide, contrar tezei avansate, ca o persoana juridica este, prin ipoteza, o entitate dotata intotdeauna cu personalitate juridica.

a.3) In planul raspunderii penale, concluzia astfel enuntata are semnificatia imposibilitatii de antrenare a raspunderii unor entitati/organizatii fara personalitate juridica, indiferent daca ele sunt infiintate si organizate in stricta conformitate cu normele unor legi speciale si independent de forma concreta de organizare.

Avand ca efect inexistenta capacitatii sale juridice, absenta personalitatii juridice a subiectului de drept semnifica, in materie penala, inaptitudinea acestuia de a se implica ab initio, in nume propriu, in raporturile penale de conformare, de a-si asuma proprio nomine obligatiile ce ii revin in acest tip de raporturi si, implicit, de a suporta, in caz de incalcare a acelor obligatii, toate consecintele penale ale faptelor sale.

Cerinta existentei personalitatii juridice ca premisa pentru angajarea raspunderii penale a entitatilor colective in conditiile art. 135 din Codul penal a fost subliniata, de altfel, expressis verbis in chiar expunerea de motive la Legea nr. 286/2009. In sectiunea a 2-a pct. 2.38 a acestui document*1) s-a precizat ca “in reglementarea raspunderii penale a persoanei juridice au fost pastrate principiile pe care se fundamenteaza aceasta raspundere in conceptia Codului penal in vigoare, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006″, afirmandu-se explicit ca “a fost mentinuta cerinta existentei personalitatii juridice ca premisa pentru angajarea raspunderii penale a entitatilor colective”.

————

*1) Expunere de motive Codul penal, www.just.ro.

 

In plus, subzistenta unei atare premise este reliefata si de o abordare din perspectiva istorica a institutiei raspunderii penale a persoanei juridice.

O evaluare succinta a instrumentelor juridice internationale pertinente, ce au stat la baza consacrarii normative a acestei institutii, releva ca raspunderea penala a persoanei juridice a fost introdusa in legislatia nationala prin Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006).

In expunerea de motive ce a precedat adoptarea acestui act normativ s-a aratat ca noua reglementare isi gaseste legitimitatea “in considerente de ordin practic, impuse de realitatile vietii socioeconomice contemporane”. S-a subliniat, de asemenea, ca introducerea acestei noi institutii constituie expresia necesara a adaptarii legislatiei penale romanesti la reglementarile internationale, mentionandu-se exempli gratia Al doilea Protocol la Conventia pentru protectia intereselor financiare ale Comunitatilor Europene (care recomanda Romaniei introducerea raspunderii penale a persoanei juridice in legislatia interna) si Conventia penala privind coruptia, ratificata prin Legea nr. 27/2002 si prin care statul roman isi asumase obligatia de a reglementa raspunderea penala a persoanei juridice.

Cele doua instrumente juridice internationale cuprindeau definitii identice ale notiunii de persoana juridica, art. 1 lit. d) din Al doilea Protocol la Conventia PIF si, respectiv, art. 1 lit. d) din Conventia penala privind coruptia definind persoana juridica ca desemnand “orice entitate avand acest statut in baza dreptului national aplicabil, cu exceptia statelor sau a altor entitati publice in exercitarea prerogativelor lor de putere publica si a organizatiilor internationale publice”.

Cat priveste sfera subiectilor raspunderii penale, legiuitorul roman a inclus in aceasta exclusiv persoanele juridice, adica acele entitati carora legea civila le recunoaste o atare calitate, cu trei exceptii: statul, autoritatile publice si institutiile publice care desfasoara o activitate care nu poate face obiectul domeniului privat. Dispozitiile art. 19^1 din Codul penal din 1969 prevedeau expres ca “Persoanele juridice (…) raspund penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice (…)”, formulare substantial asemanatoare celei existente si in actualul art. 135 din Codul penal.

Or, la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 278/2006, persoanele juridice erau, conform art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, acele organizatii care aveau “o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc”, cele trei elemente constitutive ale calitatii de persoana juridica fiind identice celor reglementate si in prezent de art. 187 din Codul civil.

Totodata, similar normelor in vigoare, referitoare la data si la efectele dobandirii personalitatii juridice, dispozitiile art. 32 – 33 din Decretul nr. 31/1954 statuau ca “Persoanele juridice sunt supuse inregistrarii sau inscrierii, daca legile care le sunt aplicabile reglementeaza aceasta inregistrare sau inscriere”, iar “Persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data inregistrarii lor”.

In coordonatele vechii legislatii astfel definite, in doctrina si jurisprudenta anterioara datei de 1.10.2011 nu au existat, de altfel, controverse asupra obligativitatii existentei personalitatii juridice a subiectului activ al unei infractiuni, admitandu-se ca o atare personalitate este o conditie a raspunderii penale a persoanei juridice*2).

————

*2) F. Streteanu, R. Chirita, Raspunderea penala a persoanei juridice, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007.

 

Ca atare, in absenta unor modificari terminologice de substanta in dispozitiile actelor normative subsecvente, privitoare la “persoana juridica” si la statutul sau, precum si a intentiei neechivoc exprimate de legiuitorul penal actual, o interpretare diferita a dispozitiilor art. 135 din Codul penal sub aspectul intelesului acestei notiuni este lipsita de suport juridic.

b.1) In a doua coordonata de analiza necesara pentru clarificarea chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii se impune a se determina daca intreprinderea individuala, in reglementarea in vigoare, poate fi considerata persoana juridica, numai in caz afirmativ existand posibilitatea subsecventa a tragerii sale la raspundere penala.

Regimul acestui tip de intreprindere este consacrat normativ in cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008).

Ordonanta defineste explicit termenii si expresiile pe care le utilizeaza in cuprinsul sau, rezultand inter alia, potrivit art. 2 lit. g), ca intreprinderea individuala semnifica “intreprinderea economica, fara personalitate juridica, organizata de un intreprinzator persoana fizica”.

Prin “intreprindere economica” se intelege, potrivit art. 2 lit. f) din aceeasi ordonanta de urgenta, “activitatea economica desfasurata in mod organizat, permanent si sistematic, combinand resurse financiare, forta de munca atrasa, materii prime, mijloace logistice si informatie, pe riscul intreprinzatorului, in cazurile si in conditiile prevazute de lege”, iar notiunea de “intreprinzator” semnifica, conform art. 2 lit. e), “persoana fizica care organizeaza o intreprindere economica”.

Afirmand explicit ca intreprinderea individuala este o forma de activitate economica, lipsita de personalitate juridica, legiuitorul a exclus, asadar, o posibila includere a acestui tip de activitate in sfera persoanelor juridice.

Impunerea unor conditii de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii intreprinzatorilor persoane fizice, titulari ai intreprinderii individuale, nu este de natura a conduce la o concluzie contrara.

Din analiza sistematica a prevederilor art. 7 – 15 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 rezulta ca titularul obligatiei de inregistrare/autorizare este intreprinzatorul persoana fizica, subiect de drept distinct, nicidecum intreprinderea individuala.

In acest sens, art. 7 alin. (1) prevede ca “Persoanele fizice prevazute la art. 4 (…) lit. b) [n.r. intreprinzatorii titulari ai intreprinderii individuale] au obligatia sa solicite inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii, inainte de inceperea activitatii economice, ca (…) intreprinzatori persoane fizice titulari ai unei intreprinderi individuale”.

Intentia legiuitorului de a exclude o posibila asimilare a intreprinderii individuale unei persoane juridice rezulta si din analiza prevederilor inserate in cap. III sectiunea a 2-a a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, relative la “regimul juridic al intreprinzatorului persoana fizica titular al intreprinderii individuale”.

Sub un prim aspect, denumirea legala a acestei sectiuni pune in lumina, fara echivoc, subiectul de drept destinatar, titular al ansamblului de drepturi si obligatii pe care legea le instituie, acesta fiind intreprinzatorul persoana fizica.

In al doilea rand, pentru clarificarea efectelor pe care inregistrarea in registrul comertului le are asupra intreprinderii individuale, legiuitorul a prevazut in mod expres ca, de la data inregistrarii sale, “intreprinzatorul titular al intreprinderii individuale este comerciant persoana fizica” (art. 23). Acesta, iar nu intreprinderea individuala, dobandeste, asadar, ca efect al inregistrarii in registrul comertului, drepturile si obligatiile ce deriva din calitatea de comerciant.

Dimpotriva, intentia neechivoca a legiuitorului in raport cu acest tip de intreprindere [afirmata in cuprinsul art. 2 lit. g)] este reiterata in continutul art. 22, potrivit caruia “Intreprinderea individuala nu dobandeste personalitate juridica prin inregistrarea in registrul comertului” si, drept urmare, nu are aptitudinea de a-si asuma drepturi si obligatii specifice unui comerciant.

Prevederile art. 24 – 26 constituie argumente normative suplimentare in sustinerea aceleiasi concluzii, ele statuand in sensul ca intreprinzatorul persoana fizica – titular al intreprinderii individuale – este cel care, in calitate de “angajator persoana fizica”, poate angaja terte persoane, are dreptul de a fi asigurat in sistemul public de pensii ori in sistemul asigurarilor sociale de sanatate si tot el raspunde pentru “obligatiile sale” cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit si, in completare, cu intreg patrimoniul, iar in caz de insolventa, va fi supus procedurii simplificate prevazute de Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, analiza normelor supracitate legitimeaza concluzia ca intreprinderea individuala nu constituie o persoana juridica recunoscuta de lege, in intelesul art. 188 teza I din Codul civil, urmand a se evalua si daca, in pofida exprimarii legiuitorului, o atare forma de organizare ar putea fi considerata, totusi, o persoana juridica in sensul tezei a II-a a normei civile.

Din interpretarea coroborata a dispozitiilor integrate in cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 rezulta ca nu sunt intrunite, in cazul intreprinderii individuale, cele trei elemente constitutive ale persoanei juridice prevazute de art. 187 din Codul civil.

Concordant continutului art. 2 lit. f) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, intreprinderea individuala constituie o forma de organizare a unei activitati economice, desfasurata de si pe riscul intreprinzatorului titular. Intreprinderea individuala nu este o entitate cu o organizare proprie, de sine statatoare, intrucat nu se deceleaza, in cazul sau, elementele inerente acestei organizari, respectiv posibilitatea unei subcompartimentari a activitatilor ce ar putea fi desfasurate ori cea a desemnarii unor “organe” proprii sau a unui reprezentant legal.

Dimpotriva, asa cum rezulta din analiza dispozitiilor art. 24 si 26 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, subiectul de drept angajat in relatiile cu tertii este intotdeauna intreprinzatorul persoana fizica, el, iar nu intreprinderea, fiind cel caruia legiuitorul ii recunoaste calitatea de comerciant.

Intreprinderea individuala nu este nici titulara unui patrimoniu propriu, afectat fiintarii sale ca entitate distincta de intreprinzatorul titular.

Sub acest aspect, prevederile art. 26 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 statueaza expres ca persoana raspunzatoare patrimonial este intreprinzatorul – persoana fizica titular – care poate raspunde cu patrimoniul de afectatiune “daca acesta a fost constituit”.

Pe de o parte, exprimarea legiuitorului releva caracterul facultativ al constituirii patrimoniului de afectatiune, in contrast cu obligativitatea constituirii unui patrimoniu propriu de catre orice entitate susceptibila a fi calificata persoana juridica. Pe de alta parte, se impune observatia de principiu ca patrimoniul persoanei juridice, ca element constitutiv al acesteia, nu se confunda cu patrimoniul de afectatiune, primul constituind totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care au ca titular insasi persoana juridica, pe cand cel de-al doilea, doar o forma de divizare a patrimoniului unic, o masa in cadrul acestuia din urma, cu o anumita afectatiune.

In al doilea rand, reglementand raspunderea intreprinzatorului titular cu patrimoniul de afectatiune, rezulta ca legiuitorul a inteles, o data in plus, sa reconfirme persoana fizica – intreprinzator in intelesul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 – drept unic subiect de drept implicat in raporturile disciplinate de acest act normativ, doar ea avand capacitatea de a-si asuma obligatii patrimoniale si a raspunde, prin urmare, fie cu masa de afectatiune, fie cu propriul patrimoniu.

In fine, o concluzie similara se desprinde din analiza critica a dispozitiilor ordonantei referitoare la activitatea de ansamblu in cadrul unei intreprinderi individuale.

Nu exista in actul normativ supus analizei nici prevederi referitoare la infiintarea propriu-zisa a intreprinderii individuale si nici dispozitii vizand incetarea acesteia. Art. 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 reglementeaza doar cazurile de incetare a activitatii si de radiere a intreprinzatorului persoana fizica, respectiv decesul, prin vointa acestuia ori conditiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului.

Aceste cazuri legale de incetare se raporteaza, insa, la persoana si la activitatea intreprinzatorului, nu a intreprinderii individuale in sine, si se diferentiaza, in substanta, de cazurile de incetare a persoanei juridice reglementate de Codul civil in cuprinsul art. 244, respectiv constatarea ori declararea nulitatii, fuziunea, divizarea totala, transformarea, dizolvarea sau desfiintarea ori un alt mod prevazut de actul constitutiv sau de lege.

O atare optiune a legiuitorului se integreaza, in mod coerent, in intreaga constructie normativa existenta in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, centrata pe ideea recunoasterii intreprinzatorului ca unic subiect de drept implicat in raporturile juridice pe care le disciplineaza.

Prin urmare, se poate concluziona ca intreprinderea individuala nu este implicata ca subiect de drept in raporturile juridice reglementate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoana juridica in intelesul normelor Codului civil si nu poate fi, in sine, nici destinatar al actelor normative civile ori al dispozitiilor legislatiei penale.

In acest context normativ rezulta ca intreprinderea individuala constituie o forma de activitate economica organizata in conditiile legii de persoana fizica titulara, iar nu o entitate de sine statatoare, capabila a dobandi drepturi si obligatii proprii in conditiile prevazute de art. 188 din Codul civil. Nefiind o persoana juridica, acest tip de intreprindere nu poate raspunde penal in conditiile prevazute de art. 135 din Codul penal.

Concluzionand, pentru considerentele dezvoltate anterior, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala va admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala in Dosarul nr. 4.039/1/2015, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept: “daca intreprinderea individuala, persoana juridica fara personalitate juridica, poate fi subiect activ al unei infractiuni savarsite in realizarea obiectului de activitate”:

Va stabili ca intreprinderea individuala, forma de activitate economica organizata de intreprinzatorul persoana fizica in temeiul dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoana juridica si, prin urmare, nu poate raspunde penal in conditiile prevazute de art. 135 din Codul penal.

 

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 477 din Codul de procedura penala:

 

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

 

Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala in Dosarul nr. 4.039/1/2015, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept: “daca intreprinderea individuala, persoana juridica fara personalitate juridica, poate fi subiect activ al unei infractiuni savarsite in realizarea obiectului de activitate”.

Stabileste ca intreprinderea individuala, forma de activitate economica organizata de intreprinzatorul persoana fizica in temeiul dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoana juridica si, prin urmare, nu poate raspunde penal in conditiile prevazute de art. 135 din Codul penal.

Obligatorie de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 13 ianuarie 2016.

 

PRESEDINTELE SECTIEI PENALE A INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

MIRELA SORINA POPESCU

 

Magistrat-asistent,

Costin Cristian Pusca

 

—————

Lasa un comentariu

*

Google PageRank Checker