DECIZIA Nr. 631/2015 a Curtii Constitutionale

DECIZIE  Nr. 631/2015 din 8 octombrie 2015

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 344 alin. (2) si (3), art. 345 alin. (3), art. 346 alin. (2) si art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala

EMITENT:      CURTEA CONSTITUTIONALA

PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 831 din 6 noiembrie 2015

 

Augustin Zegrean       – presedinte

Valer Dorneanu         – judecator

Petre Lazaroiu         – judecator

Mircea Stefan Minea    – judecator

Daniel Marius Morar    – judecator

Mona-Maria Pivniceru   – judecator

Puskás Valentin Zoltán – judecator

Tudorel Toader         – judecator

Mihaela Ionescu        – magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 344 alin. (2) si (3), art. 345 alin. (3), art. 346 alin. (2) si art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Vasile Colpos in Dosarul nr. 3.713/260/2014 al Judecatoriei Moinesti si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 784D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care arata ca sustinerile autorului exceptiei, referitoare la dispozitiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedura penala, sunt nefondate, in conditiile in care prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 s-a oferit inculpatului, partii civile si partii responsabile civilmente posibilitatea de a participa la procedura camerei preliminare si de a consulta toate actele cauzei, inclusiv actul de trimitere in judecata, prin aceasta fiind asigurate toate garantiile procesuale, in acest sens fiind si Decizia Curtii nr. 776 din 18 decembrie 2014, paragrafele 15 – 22. Cu privire la alin. (3) al art. 344 din Codul de procedura penala, arata ca, de vreme ce procedura in camera preliminara a devenit contradictorie, in ipoteza in care printre partile din procesul penal s-ar afla persoane fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, devine incidenta norma generala in materie, respectiv art. 93 alin. (4) din Codul de procedura penala care obliga instantele sa asigure asistenta juridica obligatorie in aceste situatii, asa incat apreciaza ca fiind nefondate si criticile autorului cu privire la aceste aspecte. In ceea ce priveste dispozitiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedura penala, arata ca, prin deciziile mentionate anterior, Curtea Constitutionala a recunoscut posibilitatea partilor de a fi prezente in procedura de camera preliminara, de a lua la cunostinta despre toate actele din aceasta etapa procesuala, asa incat ele vor afla, in sedinta de camera preliminara, si despre pozitia procurorului si modul in care au fost remediate neregularitatile actului de sesizare. Asadar, si cu privire la aceste aspecte apreciaza ca fiind nefondate sustinerile autorului exceptiei. Cat priveste dispozitiile art. 346 alin. (2) si ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala, arata ca acestea sunt criticate din perspectiva inexistentei unei cai de atac cu privire la solutiile judecatorului de camera preliminara. Ca efect al Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, precitata, contestatia cu privire la solutiile pronuntate in camera preliminara se poate exercita, in prezent, si de partea civila, partea responsabila civilmente, respectiv persoana vatamata. Asadar, pot fi contestate atat modul de solutionare a exceptiilor, cat si oricare dintre solutiile propriu-zise, pronuntate de judecatorul de camera preliminara. In aceste conditii, reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca niciuna dintre criticile autorului nu pot fi sustinute, astfel incat pune concluzii de respingere, ca nefondata, a exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

4. Prin Incheierea din 27 ianuarie 2015, pronuntata in Dosarul nr. 3.713/260/2014, Judecatoria Moinesti, judecatorul de camera preliminara, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 344 alin. (2) si (3), art. 345 alin. (3), art. 346 alin. (2) si art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de Vasile Colpos intr-o cauza avand ca obiect constatarea legalitatii sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala privind pe autorul exceptiei trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.

5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate cat priveste dispozitiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedura penala, autorul exceptiei sustine ca acestea incalca egalitatea in fata legii, in sensul ca persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, precum si reprezentantii legali (tutori, lichidatori judiciari) nu sunt instiintati despre trimiterea in judecata, despre rezultatul procedurii camerei preliminare, desi aceste parti, conform procedurii penale, au aceleasi drepturi ca si inculpatul si procurorul.

6. Sustine ca normele procesual penale ale art. 344 alin. (3) sunt neconstitutionale, in masura in care nu ofera garantiile unui proces echitabil pentru celelalte parti, in sensul ca nu se dispune desemnarea unui aparator din oficiu pentru persoanele minore, incapabile sau puse sub interdictie.

7. Considera ca dispozitiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedura penala incalca dreptul la un proces echitabil, intrucat niciuna dintre parti nu poate verifica daca procurorul a remediat in mod corespunzator neregularitatile actului de sesizare si, de asemenea, partile nu cunosc optiunea procurorului, de mentinere a dispozitiei de trimitere in judecata sau de restituire a cauzei, neavand posibilitatea de a contesta remedierea neregularitatilor actului de sesizare.

8. In ceea ce priveste art. 346 alin. (2) din Codul de procedura penala, sustine ca si acestea sunt contrare dispozitiilor constitutionale ale art. 21, intrucat partile sunt lipsite de calea de atac impotriva incheierii pronuntate in aceasta procedura si, de asemenea, nu sunt reglementate situatiile in care se poate dispune repunerea in termen, de pilda cand inculpatul se afla internat in spital ori se afla in arest preventiv sau in executarea unei pedepse, in tara ori in strainatate.

9. Referitor la dispozitiile art. 347 alin. (1) din acelasi cod, apreciaza ca dreptul la un proces echitabil este afectat, de vreme ce persoanelor vatamate, partilor civile si responsabile civilmente, reprezentantilor legali, lichidatorilor, “precum si oricaror persoane ce devin intr-un fel sau altul, in functie de specificul fiecarei cauze, parti in acea cauza”, le este respinsa, ca inadmisibila, contestatia formulata in temeiul normelor criticate.

10. Cu privire la normele procesual penale mentionate, criticate pentru vicii de neconstitutionalitate, invoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, apreciind ca toate garantiile instituite de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale asigura respectarea dreptului la un proces echitabil pentru orice justitiabil, dar, in concret, cu privire la dispozitiile criticate, acest lucru nu este realizat.

11. Judecatoria Moinesti, judecatorul de camera preliminara, nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate.

13. Avocatul Poporului arata ca a transmis punctul sau de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 344 alin. (2) si (3), art. 345 alin. (3), art. 346 alin. (2) si art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala, in sensul constitutionalitatii acestora, in dosarele nr. 562D/2014, nr. 374D/2014 si nr. 461D/2014, fiind retinut in deciziile Curtii nr. 780 din 18 decembrie 2014, nr. 663 din 11 noiembrie 2014 si, respectiv, nr. 641 din 11 noiembrie 2014.

14. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

15. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

16. Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate, potrivit incheierii de sesizare, il constituie dispozitiile art. 344 alin. (2) si (3), art. 345 alin. (3), art. 346 alin. (2) si art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala. Cu privire la dispozitiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala, in raport cu criticile autorului exceptiei, Curtea retine ca acesta critica solutia legislativa potrivit careia doar procurorul si inculpatul pot face contestatie cu privire la modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor, precum si impotriva solutiilor prevazute la art. 346 alin. (3) – (5). In aceste conditii, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 344 alin. (2) si (3), art. 345 alin. (3), art. 346 alin. (2) si solutia legislativa cuprinsa in art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala, potrivit careia numai procurorul si inculpatul pot face contestatie cu privire la modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor, precum si impotriva solutiilor prevazute la art. 346 alin. (3) – (5). Dispozitiile criticate au urmatorul cuprins:

Art. 344 alin. (2) si (3): “(2) Copia certificata a rechizitoriului si, dupa caz, traducerea autorizata a acestuia se comunica inculpatului la locul de detinere ori, dupa caz, la adresa unde locuieste sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedura, aducandu-i-se totodata la cunostinta obiectul procedurii in camera preliminara, dreptul de a-si angaja un aparator si termenul in care, de la data comunicarii, poate formula in scris cereri si exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala. Termenul este stabilit de catre judecatorul de camera preliminara, in functie de complexitatea si particularitatile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

(3) In cazurile prevazute de art. 90, judecatorul de camera preliminara ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu si stabileste, in functie de complexitatea si particularitatile cauzei, termenul in care acesta poate formula in scris cereri si exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.”;

Art. 345 alin. (3): “In termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediaza neregularitatile actului de sesizare si comunica judecatorului de camera preliminara daca mentine dispozitia de trimitere in judecata ori solicita restituirea cauzei.”;

Art. 346 alin. (2): “Daca nu s-au formulat cereri si exceptii ori nu a ridicat din oficiu exceptii, la expirarea termenelor prevazute la art. 344 alin. (2) sau (3), judecatorul de camera preliminara constata legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si dispune inceperea judecatii.”;

Art. 347 alin. (1): “In termen de 3 zile de la comunicarea incheierii prevazute la art. 346 alin. (1), procurorul si inculpatul pot face contestatie cu privire la modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor, precum si impotriva solutiilor prevazute la art. 346 alin. (3) – (5).”

17. Autorul exceptiei sustine ca prevederile de lege criticate contravin atat dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, cat si prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

18. Examinand exceptia de neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedura penala, Curtea constata ca, prin Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 19 februarie 2015, a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor criticate, retinand ca imprejurarea potrivit careia numai inculpatului i se comunica o copie certificata a rechizitoriului si, dupa caz, traducerea autorizata a acestuia nu echivaleaza cu afectarea dreptului la un proces echitabil ori cu infrangerea egalitatii cetatenilor in fata legii, deoarece este firesc ca actul de inculpare sa fie comunicat doar persoanei vizate. De altfel, art. 6 paragraful 3 lit. a) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale obliga statele sa respecte dreptul oricarui acuzat, indiferent ca este privat sau nu de libertate, sa fie informat in cel mai scurt timp asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa. Potrivit art. 329 alin. (1) din Codul de procedura penala, rechizitoriul reprezinta actul de sesizare a instantei de judecata, acesta limitandu-se la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala, potrivit art. 328 alin. (1) teza intai din Codul de procedura penala, si, intrucat prin rechizitoriu se formuleaza o acuzatie in materie penala, acesta se comunica persoanei astfel acuzate. Totodata, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2015, Curtea a apreciat ca, din perspectiva principiului contradictorialitatii, atat partii civile, cat si partii civilmente responsabile trebuie sa li se ofere aceleasi drepturi ca si inculpatului, asa incat, odata citate, partea civila si partea responsabila civilmente iau cunostinta despre desfasurarea procedurii in fata judecatorului de camera preliminara si au dreptul sa consulte toate documentele existente in dosarul cauzei, inclusiv rechizitoriul, fiindu-le asigurate, in acest fel, toate drepturile si garantiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune in faza procesuala analizata.

19. Cu referire la dispozitiile art. 344 alin. (3) din Codul de procedura penala, de asemenea criticate de catre autorul exceptiei, Curtea constata ca, prin Decizia nr. 780 din 18 decembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial la Romaniei, Partea I, nr. 115 din 13 februarie 2015, a respins, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate, retinand ca aceste prevederi reglementeaza desemnarea de catre judecatorul de camera preliminara a unui aparator din oficiu, in cazurile in care asistenta juridica este obligatorie, si stabilirea, in functie de complexitatea si particularitatile cauzei, a unui termen in care aparatorul desemnat sa poata formula, in scris, cereri si exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala, termen ce nu poate fi mai scurt de 20 de zile. Asadar, prevederile art. 344 alin. (3) din Codul de procedura penala reprezinta o consecinta a dispozitiilor art. 90 din Partea Generala a aceluiasi cod, ce reglementeaza cazurile in care asistenta juridica a suspectului sau a inculpatului este obligatorie, si nu privesc comunicarea actelor de procedura sau a actelor din cuprinsul dosarului de urmarire penala partilor in vederea exercitarii unor drepturi procesuale. In situatia in care persoana vatamata sau partea civila sunt persoane lipsite de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa, Curtea retine ca sunt aplicabile dispozitiile procesual penale ale art. 93 alin. (4) privind asistenta juridica obligatorie.

20. In ceea ce priveste prevederile art. 345 alin. (3) din Codul de procedura penala, ce fac obiect al prezentei exceptii, Curtea constata ca, prin Decizia nr. 358 din 7 mai 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 432 din 17 iunie 2015, a respins exceptia de neconstitutionalitate, retinand, in motivarea solutiei sale, ca, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) si art. 347 alin. (3) raportat la art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) si art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala, si a statuat ca pronuntarea judecatorului de camera preliminara, atat pe fond, cat si in cadrul contestatiei, in absenta contradictorialitatii si oralitatii, afecteaza dreptul la un proces echitabil. Asa fiind, raportat la considerentele deciziei mai sus enuntate, judecatorul de camera preliminara va putea pune in discutie, la cerere sau din oficiu, in conditiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedura penala, neregularitati ale actului de sesizare, cu respectarea principiului contradictorialitatii si oralitatii. Prin urmare, elementele de noutate invocate de autor pot fi combatute inainte ca judecatorul de camera preliminara sa emita incheierea ce se va comunica parchetului in temeiul art. 345 alin. (2) din acelasi cod, pentru ca solutia legislativa “fara participarea procurorului si a inculpatului” a fost constatata ca fiind neconstitutionala. De asemenea, dupa ce procurorul va remedia in termen de 5 zile neregularitatile actului de sesizare astfel dezbatute in contradictoriu in conditiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedura penala, noua forma a rechizitoriului circumscrisa aspectelor analizate poate fi cunoscuta de inculpat in conditiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala, deoarece si de aceasta data judecatorul de camera preliminara hotaraste prin incheiere, cu respectarea dreptului partilor la un proces echitabil, in componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea si egalitatea armelor.

21. Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 346 alin. (2) din Codul de procedura penala, Curtea retine ca, potrivit acestora, in situatia in care nu au fost invocate cereri sau exceptii nici de catre inculpat, nici de catre instanta din oficiu, iar judecatorul constata legalitatea sesizarii, a probelor si a actelor de urmarire penala, acesta dispune inceperea judecatii, iar impotriva celor decise in camera preliminara in legatura cu obiectul acesteia, legea procesuala permite, in conditiile art. 347 din acelasi cod, formularea caii de atac a contestatiei.

22. Potrivit motivelor de neconstitutionalitate invocate de autorul exceptiei, normele procesual penale ale art. 347 alin. (1) incalca dreptul la un proces echitabil, de vreme ce persoana vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente, reprezentantii legali, lichidatorii, “precum si orice persoane ce devin parti in acea cauza” nu pot formula contestatie cu privire la modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor, precum si impotriva solutiilor prevazute la art. 346 alin. (3) – (5) din Codul de procedura penala.

23. Pentru inceput, Curtea observa ca norma legala criticata permite, in conditiile si in limitele stabilite expres in cuprinsul acesteia, sa se exercite calea de atac a contestatiei in camera preliminara numai de catre cei doi titulari care, teoretic, au participat in etapa fondului camerei preliminare, respectiv procurorul si inculpatul. Neavand deschisa posibilitatea de a formula contestatie, in masura in care persoana vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente ar promova calea de atac, aceasta ar urma sa fie respinsa ca inadmisibila. Asadar, in faza de control judiciar a camerei preliminare normele procesual penale criticate reglementeaza calitatea procesuala doar pentru inculpat si procuror, care vor dobandi, prin exercitarea caii de atac a contestatiei, calitatea de contestator, respectiv intimat.

24. In aceste conditii de reglementare avand in vedere solutia si considerentele Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala urmeaza a fi admisa pentru motivele expuse in continuare.

25. Astfel, Curtea retine ca, prin decizia mentionata, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 344 alin. (4) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, in paragrafele 41 – 49 din decizie retinand ca legiuitorul a restrans in mod absolut posibilitatea partilor de a avea cunostinta si de a dezbate exceptiile ridicate din oficiu si sustinerile parchetului, plasandu-le intr-o situatie dezavantajoasa fata de procuror, partea civila si partea responsabila civilmente fiind excluse ab initio din procedura de camera preliminara, normele ce reglementeaza procedura camerei preliminare rezumandu-se la a indica drept persoane participante in aceasta faza procesuala doar pe procuror si pe inculpat. Asa incat, din perspectiva contradictorialitatii, ca element definitoriu al egalitatii de arme si al dreptului la un proces echitabil, instanta constitutionala a apreciat ca norma legala trebuie sa permita comunicarea catre toate partile din procesul penal – inculpat, parte civila, parte responsabila civilmente – a documentelor care sunt de natura sa influenteze decizia judecatorului si sa prevada posibilitatea tuturor acestor parti de a discuta in mod efectiv observatiile depuse instantei.

26. In context, Curtea a retinut ca, potrivit art. 32 din Codul de procedura penala, pe langa inculpat, partea civila si partea responsabila civilmente sunt parti in procesul penal. In ceea ce priveste partea civila, Curtea a constatat ca, potrivit art. 84 din Codul de procedura penala, persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal este parte in procesul penal si se numeste parte civila. Referitor la acest aspect, Curtea, prin Decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.200 din 15 decembrie 2004, a statuat ca, in cazul in care persoana vatamata formuleaza, in cadrul procesului penal, pretentii pentru repararea prejudiciului material suferit ca urmare a savarsirii infractiunii, aceasta cumuleaza doua calitati procesuale: calitatea de parte vatamata si calitatea de parte civila. Aceste doua parti ale procesului penal se afla insa intr-o situatie identica, si anume in situatia de persoana lezata in drepturile sale prin savarsirea infractiunii, ceea ce justifica existenta “interesului legitim”, la care se refera art. 21 din Constitutie. De asemenea, in ceea ce priveste partea responsabila civilmente, Curtea a constatat ca, potrivit art. 86 din Codul de procedura penala, aceasta este persoana care, potrivit legii civile, are obligatia legala sau conventionala de a repara in intregime sau in parte, singura sau in solidar, prejudiciul cauzat prin infractiune si care este chemata sa raspunda in proces. Desi nu se identifica, din reglementarea obligatiilor care ii incumba partii responsabile civilmente, reiese ca aceasta impreuna cu inculpatul formeaza un grup procesual obligat la repararea prejudiciului cauzat prin infractiune. Astfel, partea responsabila civilmente are interesul inlaturarii conditiilor care ar atrage raspunderea sa civila. Totodata, potrivit art. 85 alin. (1) si art. 87 alin. (1) din Codul de procedura penala, atat partea civila, cat si partea responsabila civilmente se bucura de drepturile prevazute la art. 81 din acelasi cod, dintre care Curtea a retinut dreptul acestora de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de a ridica exceptii si de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale a cauzei si de a consulta dosarul, in conditiile legii.

27. Din aceasta perspectiva, astfel cum a statuat si prin Decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004, Curtea a apreciat ca partii civile si celei civilmente responsabile nu le este strain interesul pentru solutionarea laturii penale a procesului, in conditiile in care de stabilirea existentei faptei penale si a vinovatiei inculpatului judecat in cauza depinde si solutionarea laturii civile a procesului. Mai mult, cu acelasi prilej, Curtea a retinut ca partea civila, partea civilmente responsabila si inculpatul au aceeasi calitate, de parti, si, prin urmare, se afla in aceeasi situatie. Astfel, Curtea a apreciat ca, din perspectiva principiului contradictorialitatii, atat partii civile, cat si partii civilmente responsabile trebuie sa li se ofere aceleasi drepturi ca si inculpatului.

28. De asemenea, in Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 57 – 62, analizand dispozitiile art. 345 alin. (1) si art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala, Curtea a retinut ca procedura desfasurata in camera preliminara nu se realizeaza intr-o procedura orala in care partile din proces sa isi poata expune sustinerile, ci pe baza celor depuse in scris de catre inculpat si a raspunsului parchetului. Or, in ceea ce priveste dreptul la o procedura orala, Curtea a observat ca numai in cadrul unor dezbateri desfasurate oral procesul poate fi urmarit efectiv, in succesiunea fazelor sale, de catre parti. Asa incat dreptul la o procedura orala contine si dreptul inculpatului, al partii civile si al partii responsabile civilmente de a fi prezente in fata instantei. Acest principiu asigura contactul nemijlocit intre judecator si parti, facand ca expunerea sustinerilor formulate de parti sa respecte o anumita ordine si facilitand astfel stabilirea corecta a faptelor. Asadar, analizand activitatea judecatorului de camera preliminara, Curtea a retinut ca rezultatul procedurii in camera preliminara referitor la stabilirea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala are o influenta directa asupra desfasurarii judecatii pe fond, putand sa fie decisiv pentru stabilirea vinovatiei/nevinovatiei inculpatului. Or, reglementand in acest mod procedura camerei preliminare si avand in vedere influenta pe care aceasta procedura o are asupra fazelor de judecata ulterioare, Curtea a constatat ca legiuitorul a incalcat dreptul partilor la un proces echitabil in componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea si egalitatea armelor. Pentru aceste motive, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca solutia legislativa cuprinsa in art. 345 alin. (1) si in art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala, potrivit careia judecatorul de camera preliminara se pronunta “fara participarea procurorului si a inculpatului”, este neconstitutionala, intrucat nu permite participarea procurorului, a inculpatului, a partii civile si a partii responsabile civilmente in procedura desfasurata in camera de consiliu, in fata judecatorului de camera preliminara.

29. Totodata, la paragraful 63 din decizia precitata, Curtea a observat ca, potrivit art. 347 alin. (3) din Codul de procedura penala, dispozitiile art. 343 – 346 din acelasi cod se aplica in mod corespunzator si in ceea ce priveste contestatia cu privire la solutia pronuntata de judecatorul de camera preliminara. In aceste conditii, Curtea a retinut ca cele expuse anterior se aplica mutatis mutandis si in ceea ce priveste procedura contestatiei impotriva solutiei pronuntate de judecatorul de camera preliminara.

30. Asadar, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, Curtea a statuat ca, atat in etapa fondului camerei preliminare, cat si in faza de control judiciar, legiuitorul trebuie sa ofere partii civile si partii responsabile civilmente aceleasi drepturi ca si inculpatului, avand in vedere obiectul procedurii in camera preliminara, rezultatul acestei faze procesuale, influenta acestuia asupra desfasurarii judecatii pe fond si dreptul acestor parti, reglementat de norma procesual penala a art. 81, de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de a ridica exceptii si de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale a cauzei si de a consulta dosarul. In concret, Curtea a stabilit ca norma legala trebuie sa permita comunicarea catre toate partile din procesul penal – inculpat, parte civila, parte responsabila civilmente – a documentelor care sunt de natura sa influenteze decizia judecatorului si sa prevada posibilitatea tuturor acestor parti de a discuta in mod efectiv observatiile depuse instantei, prezenta in fata instantei, prin citarea lor, fiind obligatorie.

31. Avand in vedere cele anterior expuse, Curtea constata ca accesul, formularea si exercitarea caii de atac a contestatiei in camera preliminara reprezinta un aspect al accesului liber la justitie, drept fundamental protejat de art. 21 din Constitutie.

32. Potrivit art. 21 alin. (1) din Constitutie, orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, iar, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept. In reglementarea exercitarii acestui drept legiuitorul are posibilitatea sa impuna anumite conditii de forma, tinand de natura si de exigentele administrarii justitiei, fara insa ca aceste conditionari sa aduca atingere substantei dreptului sau sa il lipseasca de efectivitate. Totodata, Curtea a retinut, in jurisprudenta sa, ca accesul liber la justitie nu vizeaza numai actiunea introductiva la prima instanta de judecata, ci si sesizarea oricaror altor instante care, potrivit legii, au competenta de a solutiona fazele anterioare sau ulterioare ale procesului, deoarece apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime ale persoanelor presupune, in mod logic, si posibilitatea actionarii impotriva hotararilor judecatoresti considerate ca fiind nelegale sau neintemeiate. Ca urmare, limitarea dreptului partilor de a exercita caile legale de atac constituie o limitare a accesului liber la justitie.

33. Totodata, de vreme ce, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, Curtea a stabilit ca dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sunt aplicabile si procedurii de camera preliminara, deci unei proceduri penale care nu tine de solutionarea pe fond a cauzei, dreptul de acces la o instanta urmeaza a fi apreciat si din perspectiva jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului. Curtea retine ca instanta europeana de contencios al drepturilor omului a stabilit, in repetate randuri, ca dreptul de acces la o instanta judecatoreasca constituie un element inerent dreptului la un proces echitabil prevazut la art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (a se vedea Hotararea din 7 mai 2002, pronuntata in Cauza McVicar impotriva Regatului Unit, paragraful 46). In aceasta privinta, este necesar ca unei parti sa i se ofere posibilitatea de a-si sustine cauza in mod util in fata instantei judecatoresti (Hotararea din 15 februarie 2005, pronuntata in Cauza Steel si Morris impotriva Regatului Unit, paragraful 59).

34. In aceste conditii, restrangerea sferei titularilor contestatiei in camera preliminara doar la procuror si inculpat determina incalcarea dreptului de acces la justitie – consacrat de art. 21 din Legea fundamentala si de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale – al partii civile si partii responsabile civilmente, avand in vedere faptul ca, astfel cum a retinut Curtea, rezultatul procedurii in camera preliminara referitor la stabilirea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala are o influenta directa asupra desfasurarii judecatii pe fond, putand sa fie decisiv pentru stabilirea vinovatiei/nevinovatiei inculpatului. Curtea retine ca partea civila, precum si partea responsabila civilmente trebuie sa aiba posibilitatea, ca si inculpatul si procurorul, de a contesta cele statuate de catre judecatorul de camera preliminara prin incheierea pronuntata in conditiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala referitor la modul de solutionare a cererilor si exceptiilor, precum si impotriva solutiilor de restituire a cauzei la parchet – in caz de constatare a unor neregularitati ale actului de sesizare; excluderea totala a probelor administrate in cursul urmaririi penale; neremedierea, in termen, de catre parchet a neregularitatilor actului de sesizare – ori cu privire la cazurile in care judecatorul a exclus una sau mai multe probe administrate sau a constatat nulitatea actelor de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii, in conditiile in care probele excluse nu pot fi avute in vedere la judecata in fond a cauzei.

35. Totodata, avand in vedere, pe de o parte, influenta pe care procedura camerei preliminare o are asupra fazelor de judecata ulterioare, iar, pe de alta parte, faptul ca solutiile prevazute la art. 346 alin. (3) – (5) din Codul de procedura penala vizeaza toate partile din proces, Curtea retine ca si persoanei vatamate, fiind subiect pasiv special in cazul savarsirii a numeroase fapte prevazute de legea penala, ca subiect al conflictului de drept penal care face obiectul procesului penal, trebuie sa i se dea posibilitatea de a formula contestatie in camera preliminara impotriva incheierii prevazute la art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala, atat cu privire la modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor, precum si impotriva solutiilor prevazute la art. 346 alin. (3) – (5) din acelasi cod. Aceasta, de vreme ce pozitia procesuala a persoanei vatamate este de subiect procesual activ in latura penala, avand dreptul de a efectua, in etapa fondului camerei preliminare, ca si partea civila si partea responsabila civilmente, acte procesuale potrivit art. 81 din Codul de procedura penala – respectiv dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de a ridica exceptii si de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale a cauzei si de a consulta dosarul.

36. In consecinta, dispozitiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, fiind contrare prevederilor constitutionale referitoare la liberul acces la justitie, atata vreme cat nu dau dreptul si persoanei vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente sa formuleze contestatie cu privire la modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor, precum si impotriva solutiilor prevazute la art. 346 alin. (3) – (5).

 

37. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

 

1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Vasile Colpos in Dosarul nr. 3.713/260/2014 al Judecatoriei Moinesti si constata ca solutia legislativa cuprinsa in art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala potrivit careia numai “procurorul si inculpatul” pot face contestatie cu privire la modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor, precum si impotriva solutiilor prevazute la art. 346 alin. (3) – (5) este neconstitutionala.

2. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante si constata ca dispozitiile art. 344 alin. (2) si (3), art. 345 alin. (3) si art. 346 alin. (2) sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Judecatoriei Moinesti si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Pronuntata in sedinta din data de 8 octombrie 2015.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

 

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

—————

Lasa un comentariu

*

Google PageRank Checker