ART. 17 NOUL COD CIVIL – EROAREA COMUNA SI INVINCIBILA
(…) când cineva, împărtăşind o credinţă comună şi invincibilă, a considerat că o persoană are un anumit drept sau o anumită calitate juridică, instanţa judecătorească, ţinând seama de împrejurări, va putea hotărî că actul încheiat în această stare va produce, faţă de cel aflat în eroare, aceleaşi efecte ca şi când ar fi valabil, afară de cazul în care desfiinţarea lui nu i-ar cauza niciun prejudiciu.
ART. 25 NOUL COD CIVIL – SUBIECTELE DE DREPT CIVIL
Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice şi persoanele juridice.
ART. 31 NOUL COD CIVIL – PATRIMONIUL
Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia.
ART. 34 NOUL COD CIVIL – CAPACITATEA DE FOLOSINŢĂ
Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile.
ART. 37 NOUL COD CIVIL – CAPACITATEA DE EXERCIŢIU
Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile.
ART. 232 NOUL COD CIVIL – REORGANIZAREA PERSOANEI JURIDICE
Reorganizarea persoanei juridice este operaţiunea juridică în care pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice şi care are ca efecte înfiinţarea, modificarea ori încetarea acestora.
ART. 321 NOUL COD CIVIL – LOCUINŢA FAMILIEI
Locuinţa familiei este locuinţa comună a soţilor sau, în lipsă, locuinţa soţului la care se află copiii.
ART. 405 NOUL COD CIVIL – RUDENIA
Rudenia firească este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.
ART. 451 NOUL COD CIVIL – ADOPŢIA
Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
Art. 535 NOUL COD CIVIL – BUNURI
Sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial.
ART. 693 NOUL COD CIVIL – SUPERFICIA
Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă.
ART. 703 NOUL COD CIVIL – UZUFRUCTUL
Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa.
ART. 755 NOUL COD CIVIL – SERVITUTEA
Servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar.
ART. 773 NOUL COD CIVIL – FIDUCIA
Fiducia este operaţiunea juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor.
ART. 916 NOUL COD CIVIL – POSESIA
Posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpâneşte şi care se comportă ca un proprietar.
ART. 953 NOUL COD CIVIL – MOSTENIREA
Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă.
ART. 965 NOUL COD CIVIL – REPREZENTAREA SUCCESORALĂ
Prin reprezentare succesorală, un moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data deschiderii moştenirii.
ART. 984 NOUL COD CIVIL – LIBERALITATILE
Liberalitatea este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane.
ART. 993 NOUL COD CIVIL – SUBSTITUŢIILE FIDEICOMISARE
Dispoziţia prin care o persoană, denumită instituit, este însărcinată să administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi să le transmită unui terţ, denumit substituit, desemnat de dispunător, nu produce efecte decât în cazul în care este permisă de lege.
ART. 1001 NOUL COD CIVIL – LIBERALITĂŢILE REZIDUALE
Dispunătorul poate stipula ca substituitul să fie gratificat cu ceea ce rămâne, la data decesului instituitului, din donaţiile sau legatele făcute în favoarea acestuia din urmă.
ART. 1034 NOUL COD CIVIL – TESTAMENTUL
Testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţă.
ART. 1074 NOUL COD CIVIL – DEZMOŞTENIREA
Dezmoştenirea este dispoziţia testamentară prin care testatorul îi înlătură de la moştenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulţi dintre moştenitorii săi legali.
ART. 1086 NOUL COD CIVIL – REZERVA SUCCESORALĂ
Rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri.
ART. 1087 NOUL COD CIVIL – MOŞTENITORII REZERVATARI
Sunt moştenitori rezervatari soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai defunctului.
ART. 1089 NOUL COD CIVIL – COTITATE DISPONIBILĂ
Cotitatea disponibilă este partea din bunurile moştenirii care nu este rezervată prin lege şi de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi.
ART. 1125 NOUL COD CIVIL – SEZINA
Pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral, sezina le conferă moştenitorilor sezinari şi dreptul de a administra acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului.
ART. 1132 NOUL COD CIVIL – CERTIFICATUL DE MOŞTENITOR
Certificatul de moştenitor se eliberează de către notarul public şi cuprinde constatări referitoare la patrimoniul succesoral, numărul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din acest patrimoniu, precum şi alte menţiuni prevăzute de lege.
ART. 1135 NOUL COD CIVIL – MOŞTENIREA VACANTĂ
Dacă nu sunt moştenitori legali sau testamentari, moştenirea este vacantă.
ART. 1146 NOUL COD CIVIL – RAPORTUL DONAŢIILOR
Raportul donaţiilor este obligaţia pe care o au între ei soţul supravieţuitor şi descendenţii defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenirea legală de a readuce la moştenire bunurile care le-au fost donate fără scutire de raport de către cel ce lasă moştenirea.
ART. 1166 NOUL COD CIVIL – CONTRACTUL
Contractul este acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.
Art. 1235 NOUL COD CIVIL – CAUZA
Cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul.
ART. 1315 NOUL COD CIVIL – CESIUNEA CONTRACTULUI
O parte poate să îşi substituie un terţ în raporturile născute dintr-un contract numai dacă prestaţiile nu au fost încă integral executate, iar cealaltă parte consimte la aceasta.
ART. 1324 NOUL COD CIVIL – ACTUL JURIDIC UNILATERAL
Este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voinţă a autorului său.
ART. 1469 NOUL COD CIVIL – PLATA
Plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în executarea oricărei alte prestaţii care constituie obiectul însuşi al obligaţiei.
ART. 1560 NOUL COD CIVIL – ACŢIUNEA OBLICĂ
Creditorul a cărui creanţă este certă şi exigibilă poate să exercite drepturile şi acţiunile debitorului atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le exercite.
ART. 1562 NOUL COD CIVIL – ACŢIUNEA REVOCATORIE
Dacă dovedeşte un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate.
ART. 1566 NOUL COD CIVIL – CESIUNEA DE CREANŢĂ
Cesiunea de creanţă este convenţia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanţă împotriva unui terţ.
ART. 1650 NOUL COD CIVIL – CONTRACTUL DE VÂNZARE
Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.
ART. 1685 NOUL COD CIVIL – PREDAREA BUNULUI
Predarea se face prin punerea bunului vândut la dispoziţia cumpărătorului, împreună cu tot ceea ce este necesar, după împrejurări, pentru exercitarea liberă şi neîngrădită a posesiei.
ART. 1730 NOUL COD CIVIL – DREPTUL DE PREEMPŢIUNE
În condiţiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preempţiune, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun.
ART. 1758 NOUL COD CIVIL – VÂNZAREA CU OPŢIUNE DE RĂSCUMPĂRARE
Vânzarea cu opţiune de răscumpărare este o vânzare afectată de condiţie rezolutorie prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a răscumpăra bunul sau dreptul transmis cumpărătorului.
ART. 1763 NOUL COD CIVIL – CONTRACTUL DE SCHIMB
Schimbul este contractul prin care fiecare dintre părţi, denumite copermutanţi, transmite sau, după caz, se obligă să transmită un bun pentru a dobândi un altul.
ART. 1766 NOUL COD CIVIL – CONTRACTUL DE FURNIZARE
Contractul de furnizare este acela prin care o parte, denumită furnizor, se obligă să transmită proprietatea asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi să le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii, la unul sau mai multe termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealaltă parte, denumită beneficiar, se obligă să preia bunurile sau să primească prestarea serviciilor şi să plătească preţul lor.
ART. 1772 NOUL COD CIVIL – CONTRACTUL DE REPORT
Contractul de report este acela prin care reportatorul cumpără de la reportat cu plata imediată titluri de credit şi valori mobiliare circulând în comerţ şi se obligă, în acelaşi timp, să revândă reportatului titluri sau valori mobiliare de aceeaşi specie, la o anumită scadenţă, în schimbul unei sume determinate.
ART. 1777 NOUL COD CIVIL – CONTRACTUL DE LOCAŢIUNE
Locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ, denumit chirie.
ART. 1851 NOUL COD CIVIL – CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂ
Prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preţ.
ART. 1874 NOUL COD CIVIL – CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂ PENTRU LUCRĂRI DE CONSTRUCŢII
Prin contractul de antrepriză pentru lucrări de construcţii, antreprenorul se obligă să execute lucrări care, potrivit legii, necesită eliberarea autorizaţiei de construire.
ART. 1881 NOUL COD CIVIL – CONTRACTUL DE SOCIETATE
Prin contractul de societate două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi şi să contribuie la aceasta prin aporturi băneşti, în bunuri, în cunoştinţe specifice sau prestaţii, cu scopul de a împărţi beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta.
ART. 1949 NOUL COD CIVIL – ASOCIEREA ÎN PARTICIPAŢIE
Contractul de asociere în participaţie este contractul prin care o persoană acordă uneia sau mai multor persoane o participaţie la beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni pe care le întreprinde.
ART. 1955 NOUL COD CIVIL – CONTRACTUL DE TRANSPORT
Prin contractul de transport, o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preţ pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la timpul şi locul convenite.
ART. 2009 NOUL COD CIVIL – CONTRACTUL DE MANDAT
Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant.
ART. 2039 NOUL COD CIVIL – MANDATUL FĂRĂ REPREZENTARE
Mandatul fără reprezentare este contractul în temeiul căruia o parte, numită mandatar, încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama celeilalte părţi, numită mandant, şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile care rezultă din aceste acte, chiar dacă terţii aveau cunoştinţă despre mandat.
ART. 2043 NOUL COD CIVIL – CONTRACTUL DE COMISION
Contractul de comision este mandatul care are ca obiect achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului, care acţionează cu titlu profesional, în schimbul unei remuneraţii numită comision.
Art. 2054 NOUL COD CIVIL – Contractul de consignaţie
Contractul de consignaţie este o varietate a contractului de comision care are ca obiect vânzarea unor bunuri mobile pe care consignantul le-a predat consignatarului în acest scop.
Art. 2064 NOUL COD CIVIL – Contractul de expediţie
Contractul de expediţie este o varietate a contractului de comision prin care expeditorul se obligă să încheie, în nume propriu şi în contul comitentului, un contract de transport şi să îndeplinească operaţiunile accesorii.
Art. 2072 NOUL COD CIVIL – Contractul de agenţie
Prin contractul de agenţie comitentul îl împuterniceşte în mod statornic pe agent fie să negocieze, fie atât să negocieze, cât şi să încheie contracte, în numele şi pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii, în una sau în mai multe regiuni determinate.
Art. 2096 NOUL COD CIVIL – Contractul de intermediere
Intermedierea este contractul prin care intermediarul se obligă faţă de client să îl pună în legătură cu un terţ, în vederea încheierii unui contract.
Art. 2103 NOUL COD CIVIL – Contractul de depozit
Depozitul este contractul prin care depozitarul primeşte de la deponent un bun mobil, cu obligaţia de a-l păstra pentru o perioadă de timp şi de a-l restitui în natură.
Art. 2124 NOUL COD CIVIL – Depozitul necesar
Dacă bunul a fost încredinţat unei persoane sub constrângerea unei întâmplări neprevăzute, care făcea cu neputinţă alegerea persoanei depozitarului şi întocmirea unui înscris constatator al contractului, depozitul este necesar.
Art. 2138 NOUL COD CIVIL – SECHESTRUL CONVENTIONAL
Sechestrul convenţional este depozitul prin care două sau mai multe persoane încredinţează unui terţ, denumit administrator-sechestru, unul sau mai multe bunuri mobile ori imobile în privinţa cărora există o contestaţie sau incertitudine juridică, cu obligaţia pentru acesta de a le păstra şi a le restitui celui recunoscut ca titular al dreptului.
ART. 2146 NOUL COD CIVIL – ÎMPRUMUTUL DE FOLOSINŢĂ
Împrumutul de folosinţă este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligaţia de a-l restitui după un anumit timp.
ART. 2158 NOUL COD CIVIL – ÎMPRUMUTUL DE CONSUMAŢIE
Împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate.
ART. 2171 NOUL COD CIVIL – CONTRACTUL DE CONT CURENT
Contractul de cont curent este acela prin care părţile, denumite curentişti, se obligă să înscrie într-un cont creanţele decurgând din remiteri reciproce, considerându-le neexigibile şi indisponibile până la închiderea contului.
ART. 2193 NOUL COD CIVIL – FACILITATEA DE CREDIT
Facilitatea de credit este contractul prin care o instituţie de credit, o instituţie financiară nebancară sau orice altă entitate autorizată prin lege specială, denumită finanţator, se obligă să ţină la dispoziţia clientului o sumă de bani pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată.
ART. 2199 NOUL COD CIVIL – CONTRACTUL DE ASIGURARE
Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit.
ART. 2214 NOUL COD CIVIL – ASIGURAREA DE BUNURI
În cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptăţite.
ART. 2223 NOUL COD CIVIL – ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE CIVILĂ
În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
ART. 2227 NOUL COD CIVIL – ASIGURAREA DE PERSOANE
Prin contractul de asigurare de persoane, asigurătorul se obligă să plătească indemnizaţia de asigurare în caz de deces, de ajungere la o anumită vârstă, de invaliditate permanentă totală sau parţială ori în alte asemenea cazuri, conform normelor adoptate de organul de stat în a cărui competenţă, potrivit legii, intră supravegherea activităţii din domeniul asigurărilor.
ART. 2242 NOUL COD CIVIL – CONTRACTUL DE RENTĂ VIAGERĂ
Prin contractul de rentă viageră o parte, numită debirentier, se obligă să efectueze în folosul unei anumite persoane, numită credirentier, prestaţii periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile.
ART. 2254 NOUL COD CIVIL – CONTRACTUL DE ÎNTREŢINERE
Prin contractul de întreţinere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată.
ART. 2267 NOUL COD CIVIL – TRANZACŢIA
Tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.
ART. 2280 NOUL COD CIVIL – FIDEIUSIUNEA
Fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obligă faţă de cealaltă parte, care are într-un alt raport obligaţional calitatea de creditor, să execute, cu titlu gratuit sau în schimbul unei remuneraţii, obligaţia debitorului dacă acesta din urmă nu o execută.
ART. 2333 NOUL COD CIVIL – PRIVILEGIILE
Privilegiul este preferinţa acordată de lege unui creditor în considerarea creanţei sale.
ART. 2343 NOUL COD CIVIL – IPOTECA
Ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obligaţii.
ART. 2495 NOUL COD CIVIL – DREPTUL DE RETENŢIE
Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl reţină cât timp creditorul nu îşi execută obligaţia sa izvorâtă din acelaşi raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.
ART. 2480 NOUL COD CIVIL – GAJUL
Gajul poate avea ca obiect bunuri mobile corporale sau titluri negociabile emise în formă materializată. Gajul se constituie prin remiterea bunului sau titlului către creditor sau, după caz, prin păstrarea acestuia de către creditor, cu consimţământul debitorului, în scopul garantării creanţei.
ART. 2500 NOUL COD CIVIL – PRESCRIPŢIA EXTINCTIVĂ
Dreptul material la acţiune (…) se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
TRANSILVANIA Recuperari Creante