In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 45 din 20 ianuarie 2014 a fost publicata Decizia ICCJ nr. 19 din 18 noiembrie 2013 (Decizia 19/2013) privind examinarea recursului recursul In interesul legii formulat de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. (1) si art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, In referire la timbrarea cererilor prin care cheltuielile de judecata sunt solicitate pe cale separata.
Obiectul recursului in interesul legii
Din cuprinsul recursului in interesul legii, declarat, potrivit prevederilor art. 514 din Codul de procedura civila, de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, rezulta ca nu exista o practica judiciara unitara in ceea ce priveste interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. (1) si art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, in referire la timbrarea cererilor prin care cheltuielile de judecata sunt solicitate pe cale separata.
Problema de drept care a generat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a conturat in legatura cu calificarea cererilor prin care se solicita, pe cale separata, plata cheltuielilor de judecata si a normelor legale aplicabile din perspectiva Legii nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare.
Astfel, in vreme ce unele instante au stabilit in sarcina titularilor acestor cereri obligatia de plata a taxei judiciare de timbru conform dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, alte instante au apreciat ca cererile avand ca obiect acordarea, pe cale separata, a cheltuielilor de judecata sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, in considerarea caracterului lor accesoriu fata de cererile principale a caror solutionare a ocazionat efectuarea cheltuielilor, cereri principale care intrau sub incidenta dispozitiilor legale de exceptare de la plata cheltuielilor de judecata.
Opinia procurorului general al PICCJ
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut ca punctul de vedere care rezulta orientarea jurisprudentiala care sustine ca cererile prin care cheltuielile de judecata sunt solicitate pe cale separata, au natura unor cereri principale, evaluabile in bani, pentru care se datoreaza taxa judiciara de timbru in conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (1) Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, este in acord cu litera si spiritul legii.
Astfel, s-a aratat ca, potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, regula o constituie plata taxei judiciare de timbru, in vreme ce scutirea de la plata acestei taxe reprezinta o exceptie de stricta interpretare si aplicare, precum si ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat in sensul ca “art. 21 din Constitutie nu interzice stabilirea taxelor de timbru in justitie, fiind legal si normal ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de autoritatile judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Prin urmare, regula este cea a timbrarii actiunilor in justitie, exceptiile fiind posibile in masura in care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire, in parte, a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justitiei. Potrivit legii, contributia justitiabilului, prin avansarea unei parti din aceste cheltuieli, poate fi recuperata de la partea care cade in pretentii”.
Cu privire la situatiile de exceptie reglementate de Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a aratat ca acestea sunt prevazute la art. 15-172, care nu fac nicio referire la cererile avand ca obiect acordarea cheltuielile de judecata.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a facut referire la dispozitiile art. 14 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 760/C/1999, si, prin raportare la prevederile art. 61 alin. (1) si art. 139 alin. (1) din Constitutie si, respectiv, la cele ale art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, a concluzionat ca sunt de stricta interpretare in sensul ca sunt aplicabile numai in cazul in care cheltuielile de judecata se solicita in procesul care le-a ocazionat.
S-a aratat ca posibilitatea partii indreptatite de a-si valorifica dreptul de a solicita plata cheltuielilor de judecata pe calea unei actiuni civile separate este recunoscuta in mod constant in jurisprudenta, dar aceasta actiune este o cerere principala intrucat caracterul accesoriu al unei cereri se stabileste in raport cu cererea principala prin care se declanseaza procedura judiciara, iar nu in raport cu o cerere care a format obiectul altui proces.
In ceea ce priveste ratiunea instituirii scutirii de plata a taxelor judiciare de timbru pentru cererile accesorii prin care se solicita cheltuielile de judecata, s-a aratat ca acestea nu modifica valoarea obiectului actiunii principale si, pe cale de consecinta, nici valoarea supusa taxarii; or, in cazul cererilor formulate pe cale separata, o asemenea ratiune nu subzista.
Subliniind caracterul distinct al cererii de acordare, pe cale separata, a cheltuielilor de judecata de procesul initial care le-a generat, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca nu prezinta nicio relevanta daca actiunea sau cererea care a format obiectul litigiului initial a fost scutita, potrivit legii, de plata taxei judiciare de timbru.
Cu referire la dispozitiile art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a aratat ca acestea sunt aplicabile doar in situatiile in care prin legi speciale se instituie in mod expres scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru.
In lipsa unei dispozitii legale exprese in sensul scutirii si fata de sfera de aplicare a dispozitiilor art. 14 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 760/C/1999, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a aratat ca, in problema de drept analizata, legiuitorul nu a inteles sa deroge de la regula timbrarii cererilor si actiunilor in justitie.
Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Inalta Curte a considerat ca se impune admiterea recursului, pronuntand urmatoarea solutie:
”Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. (1) si 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste:
Cererile prin care se solicita, pe cale separata, acordarea cheltuielilor de judecata sunt cereri principale supuse taxei judiciare de timbru, care se calculeaza la valoarea pretentiilor deduse judecatii, chiar daca cererile care au format obiectul litigiului din care aceste cheltuieli provin au fost scutite de la plata taxelor judiciare de timbru”.
Textul integral al deciziei pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie il puteti citi aici.
TRANSILVANIA Recuperari Creante Cluj