R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA A II-A CIVILA,
DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr. …./1285/2014
DECIZIA CIVILA Nr. …./2014
Sedinta publica din data de …. Octombrie 2014
Instanta constituita din:
PRESEDINTE ……..
JUDECATOR …….
GREFIER …….
Pe rol solutionarea apelului declarat de reclamantii L C si L R C impotriva sentintei civile nr. …. din data de 09.04.2014 pronuntata de Tribunalul Specializat Cluj, in dosarul nr. …/1285/2014, in contradictoriu cu parata SC ERAR SA, avand ca obiect – pretentii daune din asigurari.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta apelantii reclamanti prin avocat A A F , care depune la dosar imputernicire avocatiala si intimata parata prin avocat cu imputernicire avocatiala la fila 17 din dosar.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza instantei urmatoarele:
Procedura de citare este legal indeplinita, in conditiile art. 165 NCPC.
Apelul promovat este legal timbrat, cu taxa judiciara de timbru in valoare de 50 lei, conform dovezii aflata la fila 50 din dosar.
Se constata ca procedura prealabila a fost parcursa, apelantii nu au depus raspuns la intampinarea formulata de intimata, iar partile au solicitat judecarea cauzei in lipsa in temeiul art. 223 si 411 al. 1 pct.2 Noul C.pr.civ.
Curtea, in temeiul art. 96 NCPC, raportat la dispozitiile art. 131 NCPC si art. 21 din Constitutie, constata ca este competenta general, material si teritorial sa judece pricina.
In conditiile art. 237 al. 1 NCPC instanta declara deschisa cercetarea judecatoreasca si fiind pusa in discutie estimarea duratei procesului, raportat la prevederile art. 238 NCPC se estimeaza ca durata de solutionare a prezentei cauze este de aproximativ un termen.
Nemaifiind exceptii de invocat si cereri de formulat, in temeiul art. 244 instanta declara inchisa cercetarea judecatoreasca, iar in conditiile art. 392 NCPC acorda cuvantul in dezbateri judiciare.
Reprezentantul apelantilor solicita admiterea apelului declarat impotriva sentintei civile nr. 1073 din data de 09.04.2014 pronuntata de Tribunalul Specializat Cluj, anularea hotararii atacate cu consecinta admiterii cererii de chemare in judecata si obligarea intimatei la plata sumelor indicate in cererea introductiva si acordarea cheltuielilor de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru.
Se releva ca solutia instantei de fond este nelegala si netemeinica intrucat Tribunalul Specializat Cluj, prin hotararea pronuntata, a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii, motivat de faptul ca legiuitorul a avut intentia ca in lumina textelor de lege invocate sa acorde despagubiri, respectiv daune materiale nu si daune morale pentru membrii familiei apartinatori celui vinovat de producerea accidentului.
In motivarea apelului a invocat dispozitiile art. 50 al. 3 din Legea nr. 136/1995, art. 27 pct. 2 din Ordinul nr. 5/2010 si Ordinul CSA nr. 14/2011, cu modificarile ulterioare, apreciind ca aceste texte de lege nu fac distinctie cu privire la daunele materiale si daunele morale. Coroborand cele doua articole de lege, atat timp cat sunt intrunite conditiile raspund3erii civile delictuale, inclusiv persoanele care se aflau in intretinerea defunctului persoana vinovata de producerea accidentului, pot fa pretinda despagubiri de la asigurator. In sprijinul acestei sustineri sta si faptul ca abia in 2012 prin Ordinul CSA nr. 22/2012 care modifica Ordinul nr. 14/2011 modifica continutul art. 27 al. 2, dupa cum urmeaza: „asiguratorul nu acorda despagubiri pentru: (…) prejudiciile produse bunurilor apartinand conducatorului vehiculului raspunzator de producerea prejudiciului, precum si cele produse ca urmare a vatamarii corporale sau decesului acestuia, indiferent cine solicita aceste despagubiri”. Ori in formularea initiala nu exista o atare prevedere si prin urmare, prin interpretarea acestor texte legale apreciaza ca se impune admiterea apelului si respingerea exceptiei inadmisibilitatii.
Reprezentantul intimatei-parate solicita respingerea apelului ca neintemeiat pentru motivele detaliate in cuprinsul intampinarii si pentru apararile prezentate in fata instantei de fond, cu solicitarea de mentinere a hotararii apelate pe care o considera temeinica si legala. Apelantii, prevalandu-se de dispozitiile art. 50 al. 3 din Legea nr. 136/1995, prin care legiuitorul a dorit sa antreneze raspunderea asiguratorului chiar daca persoana prejudiciata este ruda cu persoana vinovata de producerea accidentului, vizeaza in primul rand daunele morale directe, prejudiciul moral ca urmare a suferintei fizice directe a sotului/sotiei/celorlalti membri ai familiei/persoanelor aflate in intretinerea asiguratului. Cu alte cuvinte beneficiaza de despagubiri rudele vinovatului de producerea accidentului care se aflau in vehiculul condus de persoana vinovata.
In speta in numele vinovatului de producerea accidentului descendentii solicita sume de bani, neavand calitate de pasageri ai vehiculului si nesuferind prejudicii morale, directe sau vatamari corporale proprii.
Aceasta a fost ratiunea inserarii art. 50 al. 3 din Legea nr. 136/1995. dat fiind aceasta situatie legiuitorul secundar – Comisia de Supraveghere a Asigurarilor – a emis Ordinul nr. 22/2012 prin care a stabilit clar ca nu se acorda despagubiri pentru vatamarile corporale sau decesul vinovatului de accident, indiferent cine le solicita. Ori in speta este vorba tocmai de aceasta situatie, cand urmare a decesului vinovatului de accident, mostenitorii/descendentii acestuia solicita sume de bani. Prin aceste pretentii se infrange ratiunea pentru care s-a creat institutia raspunderii civile delictuale. Aceasta asigurare a fost creata cu scopul de a despagubi tertii pentru faptele culpabile ale asiguratilor. Ori mostenitorii vinovatului de accident nu pot avea calitatea de terti fata de fapta vinovatului.
De asemenea se infrang inclusiv elemente care tine de raspunderea civila individuala, prevazuta de art. 998 Cod civ. Ori asiguratorul vine, alaturi de vinovatul de accident sa despagubeasca un tert pagubit.
Releva ca sustine si celelalte aparari dezvoltate, cu solicitarea de a se avea in vedere si jurisprudenta Curtii de Apel Cluj si cea a Inaltei Curti de Casatie. Totodata arata ca nu solicita acordarea cheltuielilor de judecata.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr…. pronuntata la data de ….04.2014 in dosar nr…./1285/2014 al Tribunalului Specializat Cluj a fost admisa exceptia inadmisibilitatii formularii actiunii invocate de parata si in consecinta a fost respinsa ca inadmisibila actiunea formulata de reclamantii L C si L R C in contradictoriu cu parata S.C. E RA RS.A.
Pentru a dispune astfel instanta a retinut in esenta ca din dispozitiile Legii nr.136/1995 , art.49, art.50 si Ordinului nr.5/2010 in vigoare la momentul producerii accidentului reiese ca posibilitatea acordarii de despagubiri inclusiv in cazul in care persoanele care formuleaza pretentii de despagubiri sunt sotul (sotia), membrii familiei sau persoane care se afla in intretinerea proprietarului ori conducatorului vehiculului asigurat, raspunzator de producerea accidentului, se refera – in mod evident si exclusiv – la situatia in care aceste persoane sunt vatamate in mod direct prin producerea accidentului, respectiv in cazul in care se solicita repararea prejudiciului direct suferit in aceasta imprejurare.
In cauza de fata, insa, reclamantii nu au fost vatamati in mod direct ca urmare a producerii accidentului, acestia nefiind implicati in vreun fel in evenimentul rutier. Pretentiile deduse judecatii privesc stabilirea de despagubiri pentru un prejudiciu indirect, respectiv pentru suferinta determinata de decesul sotului/tatalui, persoana raspunzatoare de producerea accidentului, situatie ce nu intra sub incidenta dispozitiilor art. 50 sau art. 26 anterior citate, cata vreme reclamantii nu sunt persoane care sa fi suferit vreo vatamare corporala in accident.
In egala masura trebuie retinute si dispozitiile Ordinului CSA nr. 14/2011, care la art. 27 pct. 2 reglementeaza aceasta situatie in mod expres, dispunand ca „Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru: 2. prejudiciile produse bunurilor apartinand conducatorului vehiculului raspunzator de producerea accidentului, precum si cele produse ca urmare a vatamarii corporale sau decesului acestuia, indiferent cine solicita aceste despagubiri”.
Prin urmare, instanta apreciaza ca, din intreaga reglementare a raspunderii civile delictuale a asiguratorului, rezulta in mod neindoielnic intentia legiuitorului de a exclude de la despagubire prejudiciile indirecte, morale, suferite de catre sotul sau rudele persoanei raspunzatoare de producerea accidentului ca urmare a decesului acesteia, nefiind astfel admisibila nici solicitarea, nici obligarea asiguratorului la plata unor astfel de sume.
Impotriva solutiei aratate au declarat apel reclamantii solicitand admiterea actiunii , anularea hotararii cu consecinta admiterii actiunii.
In sustinerea celor solicitate apelantii au aratat ca solutia este nelegala si netemeinica intrucat in textele legale in vigoare la data producerii accidentului art.50 alin.3 din Legea nr.136/1995, art.27 din Ordinul nr.5/2010 nu se face distinctie intre daunele morale directe pentru vatamari corporale directe si daune morale indirecte ca urmare a decesului vinovatului de producerea accidentului. In cuprinsul art.27 sunt enumerate cazurile in care dispozitiile nu se acorda de catre asigurator iar situatia de fata nu se regaseste. Coroborarea dispozitiile releva ca atata timp cat sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale inclusiv persoanele aflate in intretinerea defunctului – persoana vatamata de producerea accidentului pot sa pretinda despagubiri de la asigurator in temeiul raspunderii civile auto.
Raspunzand celor invocate prin intampinare intimata a solicitat respingerea recursului in considerarea in esenta ca despagubirile solicitate de apelanti nu se circumscriu raspunderii antrenate de norme ,de art.50 alin.3 din Legea nr.136/1995.
Analizand argumentele aduse de apelanti in raport de actele dosarului de normele juridice incidente Curtea retine ca acestea nu pot conduce la admiterea hotararii atacate.
Astfel se retine ca argumentele aduse de apelanti constau in aceea ca sunt gresite retinerile instantei cu privire la neacordarea despagubirilor in raport cu dispozitiile art.50 alin.3 din Legea nr.136/1995 ce prevad acordarea despagubirilor si sotului/persoanelor ce se afla in intretinerea conducatorului vehiculului asigurat. Sustinerile nu pot fi retinute intrucat dispozitiile art.50 alin.3 trebuie corelate cu celelalte dispozitii ale actului normativ in temeiul caruia a fost fundamentat demersul introductiv.
Astfel, Legea nr.136/1995 prin art.48 prevede ca persoanele fizice sau juridice care au in proprietate vehicule supuse inmatricularii/inregistrarii in Romania, precum si tramvaie au obligatia sa se asigure.
Tot astfel prin art.49 se prevede ca siguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, in conformitate cu:
a) legislatia in vigoare din statul pe teritoriul caruia s-a produs accidentul de vehicul si cu cel mai mare nivel de despagubire dintre cel prevazut in legislatia respectiva si cel prevazut in contractul de asigurare;
b) legislatia romaneasca in vigoare, in cazul in care persoanele pagubite sunt cetateni ai statelor membre ale Uniunii Europene, in timpul unei calatorii ce leaga direct doua teritorii in care este valabil tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene, daca nu exista birou national pe teritoriul traversat in care s-a produs accidentul.
Totodata prin art.50 alin.1 al aceluiasi act normativ se prevede ca despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Acelasi articol prin alin.2 si 3 mai prevede ca in caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda atat pentru persoanele aflate in afara vehiculului care a produs accidentul, cat si pentru persoanele aflate in acel vehicul, cu exceptia conducatorului vehiculului respectiv;ca se acorda despagubiri si in cazul in care persoanele care formuleaza pretentii de despagubiri sunt sotul (sotia) sau persoane care se afla in intretinerea proprietarului ori conducatorului vehiculului asigurat, raspunzator de producerea accidentul iar prin alin.4.se prevede ca:pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despagubirile se acorda pentru bunurile aflate in afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate in acel vehicul, numai daca acestea nu erau transportate in baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum si daca nu apartineau proprietarului, utilizatorului ori conducatorului vehiculului raspunzator de producerea accidentului.
Din normele enuntate reiese ca se pot acorda despagubiri sotului sau persoanelor care se afla in intretinerea conducatorului vehiculului asigurat raspunzator de producerea accidentului numai daca acestea au fost vatamate corporal sau decedat in accidentul respectiv aflandu-se in afara vehiculului care a produs accidentul sau in acel vehicul.
Cu alte cuvinte intentia legiuitorului nu a fost aceea de a despagubi pe sotul/persoanele aflate in intretinerea (mostenitori) conducatorului/persoanei vinovate de producerea accidentului si care nu au suferit vatamari corporale directe.
Ca este asa rezulta si din dispozitiile alin.2 al art.50 potrivit caruia in caz de vatamare sau deces despagubirile se acorda atat pentru persoanele aflate in afara si/sau in vehicul cu exceptia conducatorului vehiculului respectiv. Cata vreme conducatorul vehiculului nu este indreptatit in nicio situatie la despagubiri pentru propria vatamare corporala nici sotul/persoanele aflate in intretinere nu pot avea dreptul la repararea prejudiciului. Dreptul persoanei la despagubiri in urma accidentului produs nu se poate stabili decat in limitele obligatirei persoanei raspunzatoare de producerea accidentului si daca acesta a suferit in mod direct de pe urma acestuia.
Ori apelantii nu au fost implicati direct in vreun fel in evenimentul rutier, nu au fost vatamati corporal in mod direct de pe urma accidentului iar din aceasta perspectiva corect a retinut prima instanta ca solicitarea nu intra sub incidenta normelor pentru despagubiri.
De altfel, interpretarea data mai sus si retinuta si de prima instanta rezulta si din evolutia ulterioara a legislatiei care chiar daca nu era in vigoare la momentul producerii evenimentului este de natura a o sustine.
Astfel prin modificarile aduse Ordinului nr.50/2010 invocat legiuitorul a ales sa transeze clar situatia (dedusa judecatii) stabilind ca „Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru: 2. prejudiciile produse bunurilor apartinand conducatorului vehiculului raspunzator de producerea accidentului, precum si cele produse ca urmare a vatamarii corporale sau decesului acestuia, indiferent cine solicita aceste despagubiri”.
Norma enuntata exclude de la despagubirea prejudiciului indirect (urmare a decesului vatamarii corporale a conducatorului responsabil de producerea accidentului) suferit de sot persoane aflate in intretinere.
Prin urmare cata vreme o atare despagubire nu este permisa in mod corect a retinut prima instanta ca demersul nu se incadreaza in cerintele normei invocate prin demers.
Asadar constatand ca nu sunt motive intemeiate in baza art480 C.pr.civ. Curtea va da o solutie de respingere a apelului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVEIN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge apelul declarat de L C si L R C ambii cu domiciliul in localitatea Apahida, str. ….. nr….. jud. Cluj, impotriva sentintei civile nr. …. din ….04.2014, pronuntata in dosarul nr. …../1285/2014 al Tribunalului Specializat Cluj pe care o mentine in intregime. Decizia este definitiva si executorie.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
R O M A N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT CLUJ
Cod operator date cu caracter personal ….
Dosar nr. unic …./1285/2014
SENTINTA CIVILA NR. …./2014
Sedinta publica din data de …. aprilie 2014
Instanta este constituita din:
PRESEDINTE: A-G N
GREFIER : A-E A
Pe rol fiind solutionarea cererii formulata de reclamantii L C si L R C împotriva paratei SC E R A R SA, avand ca obiect pretentii.
La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta, în reprezentarea intereselor reclamantilor, dl. avocat AFA, cu împuternicire avocatiala depusa la fila 9 dosar, iar în reprezentarea intereselor paratei, se prezinta dl. avocat A M cu împuternicire avocatiala depusa la fila 51 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei, constatandu-se ca la dosar, la data de … martie 2014, a fost depus raspuns la întampinare de catre reclamanti, instanta comunicand un exemplar al acestuia reprezentantului paratei.
De asemenea, se constata ca la dosarul cauzei a fost depusa întampinare de la o alta cauza, din eroare indicandu-se numarul de dosar al prezentei cauze, urmand ca respectiva întampinare sa fie desprinsa de la dosarul cauzei si cusuta la dosarul nr. …./1285/2014 cu termen de judecata în …..04.2014.
Instanta pune în discutia partilor competenta generala, materiala si teritoriala a Tribunalului Specializat Cluj.
Reprezentantii partilor apreciaza ca Tribunalul Specializat Cluj este competent pentru a solutiona prezenta cauza.
Instanta, raportat la dispozitiile art. 95 pct.1 si art. 113 pct.9 C.proc.civ., constata ca este competenta general, material si teritorial în solutionarea prezentei cauze.
Instanta pune în discutia partilor împrejurarea relevata prin întampinarea formulata în cauza cu privire la complinirea cadrului procesual, raportat la dispozitiile art. 54 din Legea nr.136/1995.
Reprezentantul paratei considera ca, astfel cum s-a aratat si prin întampinare, este imperios necesar introducerea în cauza a mostenitorilor vinovatului de producerea accidentului, în calitate de intervenientii fortati, situatie în care reclamantul are si calitatea de intervenient fortat, cu alte cuvinte reclamantul si paratul fiind aceeasi persoana.
Reprezentantul reclamantului apreciaza ca nu se impune introducerea în cauza a mostenitorilor persoanei vinovate de producerea accidentului, învederand ca raportat la dispozitiile art. 54 din Legea nr. 136/1995, mostenitorii persoanei vinovate nu se pot pronunta cu privire la vinovatia sau nevinovatia antecesorului lor, mentionand faptul ca în acest sens, a depus la dosarul cauzei o decizie a Î.C.C.J., precizand ca este vorba despre o cauza similara în care Î.C.C.J. nu a admis introducerea în cauza a mostenitorilor persoanei vinovate de producerea accidentului.
Deliberand, instanta, raportat la dispozitiile art. 54 din Legea nr.136/1995, precum si avand în vedere situatia de fapt ce rezulta din actele dosarului, apreciaza ca nu se impune stabilirea vreunei obligatii în sarcina reclamantilor cu privire la modificarea cadrului procesual sub aspectul partilor.
Instanta pune în discutia partilor inadmisibilitatea cererii de chemare în judecata invocata prin întampinare.
Reprezentantul paratei arata ca prin întampinare a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii formulata de reclamanti, avand în vedere faptul ca acestia pretind daune avand vocatie succesorala. Învedereaza faptul ca în materia asigurarii de raspundere civila a asiguratorilor, conform dispozitiilor art. 41 din Legea 135/1996, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde în baza legii fata de tertele persoane pagubite, iar conform dispozitiilor art. 44 din aceeasi lege asiguratorul plateste despagubirea nemijlocit celui pagubit în masura în care acesta nu a fost despagubit de asigurat, despagubire ce nu poate fi urmarita de creditorii asiguratului. Astfel, reprezentantul paratei mentioneaza ca în prezenta cauza reclamantul, respectiv reclamantii nu sunt terti pagubiti, ci mostenitorii persoanei vinovate de producerea accidentului, care solicita daune morale indirecte ca urmare a decesului asiguratului vinovat de producerea accidentului. Practic, reclamantii vin în numele vinovatului si solicita daune morale ca urmare a faptei culpabile a vinovatului de producerea accidentului, astfel încalcandu-se un principiu al raspunderii civile delictuale si anume ca cel prejudiciat prin propria culpa/propria fapta vine si solicita daune morale. Mai mult, arata ca, C.S.A ca for tutelar în ceea ce priveste raspunderea civila auto a facut o completare prin care se arata ca indiferent cine solicita despagubiri în numele vinovatului de accident, acestea nu sunt admisibile, iar în dovedirea celor sustinute depune la dosarul cauzei o decizie a Î.C.C.J. pronuntata în recurs, apreciind ca cererea de chemare în judecata formulata de reclamanti este inadmisibila.
Reprezentantul reclamantilor arata ca, în opinia sa, exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare în judecata nu este o veritabila exceptie, ci o aparare pe fond, solicitand unirea exceptiei cu fondul cauzei. Totodata, mentioneaza ca prin cererea de chemare în judecata a solicitat în probatiune si o proba testimoniala pentru a dovedi îndeplinirea conditiilor prevazute de art. 50 alin.3 din Legea nr. 35/1996, respectiv faptul ca reclamantii au fost în întretinerea defunctului, drept pentru care solicita unirea exceptiei cu fondul cauzei.
Tribunalul, în baza celor învederate si a înscrisurilor existente la dosar, retine cauza în pronuntare asupra exceptiei inadmisibilitatii formularii cererii de chemare în judecata.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrata sub nr. de dosar 14/1285/2014, la data de 7 ianuarie 2014, reclamantii L C si L R C , au chemat în judecata pe parata S.C. E R A R S.A., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata parata la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de daune nepatrimoniale, la plata unei prestatii periodice în cuantum de 1/4 din venitul minim garantat în favoarea minorului L R C începand cu data de …..02.2011 si pana la încetarea starii de nevoie, dar nu mai tarziu de împlinirea varstei majoratului, la plata penalitatilor în cuantum de 0,1 % zi calculata pentru fiecare zi de întarziere începand cu data de ….12.2013 si pana la plata efectiva, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamantii au aratat ca în data de ….02.2011 în timp ce defunctul sot al reclamantei, L V, se întorcea împreuna cu alti colegi de la munca din Italia, pe raza localitatii Gilau, conducand autoturismul cu nr. CJ-…-…., a intrat în coliziune cu autoutilitara cu nr. LMG 270. În urma accidentului a rezultat decesul sotului reclamantei L V si a pasagerului din dreapta fata V I H , precum si vatamarea corporala a pasagerilor B S , B F I . La data de 16.02.2011 a survenit decesul lui L V conform Certificatului medical constatator al decesului nr. 12 din 17.02.2011.
Prin Rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-Napoca din ….02.2012 în Dosarul nr. …../P/2012 s-a constatat culpa exclusiva în producerea accidentului a lui L V si s-a dispus în temeiul art. 228 alin.6 C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit.g C.pr.pen. neînceperea urmaririi penale fata de acesta sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 1 si 2 C.pen. si a patru infractiuni de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. 1 si 3 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. b din C.pen.
Reclamantii au aratat ca temeiul de drept al cererii de chemare în judecata îl constituie art. 998-999 C.civ. din 1864, art. 86 si 94 C.fam., Legea nr. 136/1995, Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 5/2010, art. 19 C.proc.pen.
Potrivii Legii nr. 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile în Romania, asigurarea de raspundere civila auto este un contract fortat prin care asiguratorul se obliga, corelativ încasarii primelor de asigurare, sa acorde despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terfe persoane pagubite prin accidente de autovehicule (prejudicii ale bunurilor, integritatii corporale sau vietii unor terte persoane).
Art. 1 indice 1 din Legea nr. 136/1995 prevede ca persoana pagubita este persoana îndreptatita sa primeasca despagubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii riscui asigurat printr-un contract de asigurare de raspundere civila.
Art. 50 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 prevede ca „se acorda despagubiri si în cazul în care persoanele care formuleaza pretentii de despagubiri sunt sotul (sotia) sau persoanele care se afla in întretinerea proprietarului sau conducatorului vehiculului asigurat, raspunzator de producerea accidentului.”
Dispozitiile legii se completeaza cu cele cuprinse în norme emise de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, la data accidentului fiind în vigoare Ordinul nr. 5/2010.
Art. 24 alin. 2 b din Ordin prevede ca „pentru vatamari corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial produse în unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste pentru anul 2010. la nivelul de cei putin 2.500.000 Euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pietii valutare la data producerii accidentului.”
Art. 26 alin. 1 din Ordin prevede ca „asiguratorul RCA are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite în urma accidentului, produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretentiilor formulate în cererea de despagubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fara a se depasi limitele de despagubire prevazute în contractul de asigurare RCA în conditiile în care evenimentul asigurai s-a produs în perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA se acorda despagubiri, in forma baneasca pentru …o) vatamari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial”.
În art. 49 se prevede ca „La stabilirea despagubirilor în caz de vatamare corporala sau al decesului unor persoane se au în vedere urmatoarele: 1. în caz de vatamare corporala: a)diferenta dintre veniturile nete ale persoanei vatamate si indemnizatia primita si eventualele cheltuieli prilejuite de accident, i) daunele morale în conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania.”
Art.36 din Ordin prevede ca „Despagubirea se plateste de catre asiguratorul RCA în maxiimum 10 zile de la da la depunerea ultimului document necesar stabilirii raspunderii si cuantificarii daunei, solicitat în scris de catre asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca. (2) Asiguratorul RCA poate desfasura investigatii privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizarii producerii evenimentului asigurat, în conditiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetari efectuate de autoritatile publice. (3) Asiguratorul RCA are obligatia sa comunice în scris asiguratului si pagubitului intentia de a desfasura investigatii privind producerea accidentului, în termen de maximum 10 zile de la dala avizarii daunei. (4) In termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de catre partea prejudiciata ori de catre asigurat, asiguratorul RCA este obligat: a) fie sa raspunda cererii partii solicitante, formuland oferta de despagubire potrivit propriilor investigatii cu privire ia producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedeste îndeplinirea conditiilor de asigurare si producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA; b) fie sa notifice partii prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau partial, pretentiile de despagubire. (5) Asiguratorul RCA este obligat sa elibereze asiguratului/utilizatorului, în termen de 15 zile de la înregistrarea solicitarii acestuia, un certificat privind daunele înregistrase, pe parcursul ultimilor 5 ani de relatii contractuale, sau absenta acestor daune”.
Sanctiunea pentru nerespectarea acestor obligatii este prevazuta la art. 37 din ordin sub forma penalitatilor de întarziere. Astfel, daca asiguratorul RCA nu îsi îndeplineste obligatiile în termenele prevazute la art. 36 sau si le îndeplineste defectuos, inclusiv daca diminueaza nejustificat despagubirea, la suma de despagubire cuvenita, care se plateste de asigurator, se aplica o penalizare de 0,1%, calculata pentru fiecare zi de întarziere.
Art. 19 C.proc.pen. prevede ca persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila în procesul penal poale introduce la instanta civila actiune pentru repararea pagubei materiale si a daunelor morale pricinuite prin infractiune.
Art.84 C.fam. prevede ca „Obligatie de întretinere exista între sot si sotie, parinti si copii, cei care adopta si cel adoptai, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si între celelalte persoane anume prevazute de lege. Descendentul, cat timp este minor, are drept Ia întretinere oricare ar fi pricina nevoii în care el se afla.”
Art. 94 C.fam. stipuleaza ca întretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati (cand întretinerea este datorata de parinte sau de cel care adopta, ea se stabileste pana la o patrime din castigul sau din munca pentru un copil).
În temeiul prevederilor Ordinului reclamanta a înaintat la data de ….09.2013 Avizarea de dauna si Cererea de despagubire, demers legal ramas fara aici un raspuns.
În ceea ce priveste calitatea procesuala activa a reclamantilor s-a aratat ca, prin coroborarea art. 50 alin. 1 si 3 din Legea nr. 136/1995 rezulta ca atata timp cat sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale, inclusiv persoanele aflate în întretinerea defunctului – persoana vinovata de producerea accidentului poate sa pretinda despagubiri de la asigurator în temeiul raspunderii civile auto. Ori, în situatia de fata persoana vinovata de producerea accidentului din data de ….02.2011 este defunctul L V, sotul, respectiv tatal reclamantilor.
Reclamanta a aratat ca ea era cea care se ocupa de gospodarie si de cresterea copiilor minori si nu avea un loc de munca, astfel ca defunctul sau sot era cel care asigura veniturile familiei, lucrand cu ziua în tara si strainatate.
Fiul minor, L R C avea la data decesului tatalui sau circa trei ani si jumatate, astfel ca pentru aceleasi argumente este îndreptatit la despagubiri în temeiul politei civile auto.
În ceea ce priveste daunele morale solicitate, reclamantii au aratat ca legislatia în vigoare nu prevede criterii legale pentru determinarea prejudiciului nepatrimonial produs sotiei si fiului prin decesul lui LACATUS VALEAN, revenind instantei de judecata dreptul si obligatia de a identifica în concret criteriile de individualizare a prejudiciului nepatrimonial plecand de la prevederile art. 998-999 Cod civil din 1864 care prevede acoperirea durerii încercate prin moartea victimei.
Stabilirea cuantumului prejudiciului moral include o doza de aproximare, ceea ce este de esenta unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realitati materiale dar se pot operationaliza criterii ca implicatii negative pe plan psihic, importanta valorilor sociale lezate si nu în ultimul rand masura si intensitatea perceptiei consecintelor vatamarii.
Reclamantii au aratat ca între ei si victima accidentului rutier au existat puternice legaturi afective maritale respectiv filiale, iar perioada de aproape trei ani care s-a scurs de la data accidentului si a decesului a fost traita de familia reclamantilor cu o deosebita intensitate dureroasa datorata faptului ca reclamanta a ramas fara singurul sprijin de care a avut parte. Familia reclamantilor a locuit împreuna într-un casa din localitatea A, iar atmosfera a fost una de buna întelegere si de sprijin material si moral pe care l-a acordat de-a lungul celor 4 ani de casatorie cel care a fost capul familiei. Reclamanta a aratat ca are cu defunctul doi copii minori: R C Lacatus, de 3 ani si jumatate si D L în varsta de 5 ani la data accidentului, pe care l-a avut în afara casatoriei dar care urma sa fie recunoscut de tatal sau, L V la întoarcerea din Italia. Reclamanta a aratat ca nu a avut mijloacele necesare pentru a face demersurile legale în acest scop.
Decesul neasteptat survenit în luna februarie 2011 i-a socat si îndurerat profund pe reclamanti, întrucat acestia îl asteptau cu nerabdare pe sotul, respectiv tatal acestora sa revina acasa, de la munca din Italia. Ultima data cand au vorbit cu defunctul, le-a spus ca este foarte obosit dar ca se grabeste sa ajunga acasa fiindca îi este tare dor de familia lui. Legaturile afective din familie au fost întotdeauna foarte stranse iar drama declansata de accidentul rutier si tot cortegiul de suferinte declansate de moartea celui care a fost singurul sprijin al familiei i-au afectat cumplit pe reclamanti, întrucat fiind foarte tineri, aveau o multime de planuri de viitor. Defunctul a fost foarte legat de reclamanta si familia acesteia mine si de familia mea, de altfel, la casatorie a luat numele acesteia de familie Lacatus.
Reclamanta a aratat ca a ramas vaduva la numai 24 de ani, cu doi copii minori de 3 ani si jumatate si respectiv de 5 ani, fara nicio sursa de venit, sotul acesteia a fost un barbat tanar, de numai 27 de ani, recunoscut de cei apropiati ca fiind un om harnic care nu s-a ferit de munca niciodata, dimpotriva muncind pana la epuizare. In cei patru ani de casatorie cei doi soti au reusit sa construiasca împreuna o casa si sa-si croiasca multe alte planuri de viitor.
Reclamanta a aratat ca l-a iubit si respectat pe sotul sau defunct, între acestia existand o puternica legatura afectiva iar suferintele declansate de pierderea acestuia au marcat-o profund si au destabilizat-o afectiv. La aproape trei ani de la deces reclamanta înca sufera dupa sotul sau, pierderea acestuia fiind ireparabila.
Reclamanta a aratat ca defunctul sau sot a fost o persoana foarte harnica si ambitioasa care, înca de foarte tanar, a început sa munceasca. Cei doi s-au casatorit din dragoste. Fiind o persoana activa, defunctul a muncit în tara, iar mai apoi a muncit în Italia, unde a castigat mult mai bine si a trimis bani. Întotdeauna defunctul a demonstrat respect fata de valorile familiale si a mentinut relatii apropiate cu membrii familiei largite.
Fiul reclamantei, L R C , si-a pierdut tatal la o varsta foarte frageda. Moartea parintelui de referinta, a parintelui de acelasi gen se stie ca reprezinta la varstele mici, din punct de vedere psihic, un important factor disturbator al dezvoltarii ontogenetice. Fiul reclamantei este un orfan aflat la varsta prescolaritatii, lipsit de sprijin moral, financiar dar mai ales de un model patern, ceea ce îi va marca întreaga dezvoltare a personalitatii si va avea serioase implicatii în plan psihic (nu doar emotional) dar si în planul relatiilor sociale si a întregului sau viitor. Copiii minori au nevoie de prezenta tatalui pentru dezvoltarea lor emotionala, de implicarea acestuia în educatia si devenirea lor comunitara si sociala. Disparitia tatalui pentru baietii minori îi priveaza pe acestia de modelul patern, iar aceasta pierdere definitiva constituie cu certitudine un factor de dezechilibru emotional si marker pentru întreaga lor dezvoltare umana.
Astfel, reclamantii au aratat ca solicita obligarea paratei la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de despagubiri cu caracter nepatrimonial.
Prejudiciul moral al partii civile este justificat de pierderea intempestiva si violenta a sotului si respectiv a tatalui L V, barbat tanar de numai 27 de ani. Prejudiciul trebuie sa reflecte, chiar daca în termeni de aproximare, suferintele membrilor supravietuitori ai familiei, L C - vaduva Si L R C – orfan si sa detina si un efect reparator pentru acestia. Daunele morale se refera nu doar la socul emotional produs de disparitia unui membru al familiei, ci si toate suferintele incluse de doliu, ca forma a depresiei de separatie.
In acest context, se considera ca primeaza si trebuie luate în considerare rolurile de sustinator si cap al familiei pe care le-a avut defunctul si impactul major al decesului asupra existentei celor doi membri ai familiei.
Cu privire la petitul privind obligarea paratei la plata unei prestatii periodice în cuantum de 1/4 din venitul minim garantat în favoarea minorului L R C începand cu data de 16.02.2011 si pana Ia încetarea starii de nevoie, dar nu mai tarziu de împlinirea varstei majoratului, reclamantii au aratat ca reclamanta L C se ocupa de gospodarie si de cresterea copiilor minori si nu avea un loc de munca, astfel ca defunctul sau sot era cel care asigura veniturile familiei, lucrand cu ziua în tara si strainatate.
Fiul minor L R C avea la data decesului tatalui sau circa trei ani si jumatate, astfel ca pentru aceleasi argumente este îndreptatit la despagubiri în temeiul politei civile auto.
Art.84 C.fam. prevede ca obligatia de întretinere exista între sot si sotie, parinti si copii, cel care adopta si cel adoptat, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege. Descendentul, cat timp este minor, are drept la întretinere oricare ar fi pricina nevoii în care el se afla.
Art. 94 C.fam. stipuleaza ca întretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati (cand întretinerea este datorata de parinte, sau de cel care adopta, ea se stabileste pana la o patrime din castigul sau din munca pentru un copil).
Cu privire la petitul privind obligarea paratei la plata penalitatilor în cuantum de 0,1% zi calculate pentru fiecare zi de întarziere începand cu data de 12.12.2013 si pana la plata efectiva reclamantii au aratat ca Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European si Consiliul Uniunii Europene din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de raspundere civila auto si controlul obligatiei de asigurare a acestei raspunderi, prevede la art.22 ca statele membre prevad obligatii însotite de sanctiuni financiare eficiente si sistematice corespunzatoare sau de sanctiuni administrative echivalente pentru a se asigura ca. în termen de 3 luni începand cu dala Ia care persoana vatamata si-a prezentat cererea de despagubire, fie direct întreprinderii de asigurare a persoanei care a provocat accidentul fie reprezentantului sau însarcinat cu solutionarea cererilor de despagubire: (a)întreprinderea de asigurare a persoanei care a provocat accidentul sau reprezentantul sau însarcinat cu solutionarea cererilor de despagubire sunt tinuti sa prezinte o oferta de despagubire justificata, în cazul în care raspunderea nu este contestata si prejudiciul a fost cuantificat, sau (b) întreprinderea de asigurare careia i-a fost prezentata cererea de despagubire sau reprezentantul sau însarcinat cu solutionarea cererilor de despagubire sunt tinuti sa dea un raspuns justificat la elementele invocate în cerere, în cazul în care raspunderea a fost respinsa sau nu a fost stabilita în mod clar sau în care prejudiciul nu a fost pe deplin cuantificat. Statele membre adopta dispozitii care sa garanteze ca, în cazul în care oferta nu a fost prezentata în termen de 3 luni. se percep dobanzi calculate în functie de valoarea despagubirii oferite de catre întreprinderea de asigurare sau acordate de catre judecator persoanei vatamate.
În aplicarea acestei directive Comisia de Supraveghere a Asigurarilor în Ordinul nr. 5/2010 prevede la art. 36 ca despagubirea se plateste de catre asiguratorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii raspunderii si cuantificarii daunei. solicitat in scris de catre asigurator, sau de la dala la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca. (2) Asiguratorul RCA poate desfasura investigatii privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizarii producerii evenimentului asigurat, în conditiile in care respectivul accident nu face obiectul unor cercetari efectuate de autoritatile publice. (3) Asiguratorul RCA are obligatia sa comunice în scris asiguratului si pagubitului intentia de a desfasura investigatii privind producerea accidentului, în termen de maximum 10 zile de la dala avizarii daunei. (4) In termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de catre partea prejudiciata ori de catre asigurat, asiguratorul RCA este obligat: a) fie sa raspunda cererii partii solicitante, formuland oferta de despagubire potrivit propriilor investigatii cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedeste îndeplinirea conditiilor de asigurare si producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA; b) fie sa notifice partii prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau partial, pretentiile de despagubire. (5) Asiguratorul RCA este obligat sa elibereze asiguratului/utilizatorului, în termen de 15 zile de ia înregistrarea solicitarii acestuia, un certificat privind daunele înregistrate, pe parcursul ultimilor 5 ani de relatii contractuale, sau absenta acestor daune. Sanctiunea pentru nerespectarea acestor obligatii este prevazuta la art. 37 din ordin sub forma penalitatilor de întarziere, astfel: daca asiguratorul RCA nu îsi îndeplineste obligatiile în termenele prevazute la art. 36 sau si le îndeplineste defectuos, inclusiv daca diminueaza nejustificat despagubirea, la suma de despagubire cuvenita, care se plateste de asigurator, se aplica o penalizare de 0,1%. calculata pentru fiecare zi de întarziere
În drept, au fost invocate prevederile art. 194-204 C.pro.civ, 998-999 C.civ din 1864, art. 86 si 94 C.fam., Legea nr. 136/1995, Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 5/2010, art. 19 C.proc.pen.
Prin întampinare, parata S.C. E R A R S.A. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata ca inadmisibila, în principal si, în subsidiar, ca neîntemeiata, respingerea pretentiilor formulate în numele minorului la prestatii periodice ca inadmisibile, în principal si, în subsidiar, ca neîntemeiate, respingerea pretentiilor privind plata penalitatilor de întarziere, ca inadmisibile. În subsidiar, în masura în care se va considera întemeiata cererea dedusa judecatii, parata a solicitat diminuarea cuantumului despagubirilor acordate pana la o valoarea care sa fie în concordanta cu jurisprudenta din Romania.
În sustinerea pozitiei procesuale parata a aratat ca în cauza trebuie introdusi, în calitate de intervenienti fortati, mostenitorii vinovatului de producerea accidentului, în caz contrar cadrul legal al procesului nu este corect stabilit. Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania prevede obligativitatea citarii vinovatului de producerea accidentului. Astfel, conform disp. art. 54 alin. 1, despagubirea se stabileste si se efectueaza conform art. 43 si 49, iar în cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în Romania se exercita împotriva asiguratorului de raspundere civila, în limitele obligatiei acestuia, stabilita în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului în calitate de intervenienti fortati.
In cauza vinovatul de producerea accidentului a decedat, dar parata considera necesar introducerea în cauza a mostenitorilor acestuia, în calitate de intervenienti fortati. Apare astfel situatia în care reclamantul are si calitatea de intervenient fortat, cu alte cuvinte, reclamant si parat aceeasi persoana.
Citarea obligatorie a vinovatului de accident, respectiv a mostenitorilor acestora, tine de esenta raspunderii civile, în sensul ca persoana pagubita nu poate exercita dreptul de a emite pretentii împotriva asiguratorului în mod direct ci doar prin intermediul vinovatului, asigurat pentru faptele caruia asiguratorul este chemat sa raspunda.
Acesta este înca un argument ca nu pot avea calitate procesuala activa, în a solicita sume de bani ca urmare a decesului vinovatului, persoanele care trebuie sa stea în judecata în calitate de mostenitori ai persoanelor vinovate de accident – intervenientii fortati.
S-a apreciat ca lipsa vinovatului/a mostenitorilor acestuia în procesul civil privitor la pretentii formulate de terti prejudiciati, este de natura a conduce la pronuntarea unei hotarari casabile sub aspectul nestabilirii în mod corect si complet a cadrului procesual.
Parata a aratat ca prin cererea de chemare în judecata se solicita plata sumei de 250.000 lei catre reclamantii L C si L R C , aceasta formulare fiind ambigua si lasand loc de interpretare. Daca totalul sumei pretinse este de 250.000 de lei si acest lucru s-a înteles, nu întelege cum va fi împartita suma între reclamanti.
Orice asigurare de raspundere civila este încheiata în favoarea, în beneficiul, în considerarea acordarii de despagubiri unor terte persoane. Doar tertele persoane pot fi beneficiari ai asigurarilor de raspundere civila. Asigurarea de raspundere civila a medicilor se încheie în favoarea pacientilor, asigurarea de raspundere civila a transportatorului este în favoarea beneficiarilor transportului, asigurarea de raspundere civila a avocatilor este în favoarea clientilor, asigurarea de raspundere civila a celor care încarca/descarca/manipuleaza marfa este, de asemenea, în beneficiul proprietarilor marfurilor.
Pe temeiul asigurarii de raspundere civila, asiguratul nu poate pretinde sume de bani, decat daca face dovada ca a despagubit tertul prejudiciat.
Ori, prezenta cerere încalca principiile asigurarii de raspundere civila, si mostenitorii vinovatului solicita despagubiri tocmai pentru decesul vinovatului de accident.
În sustinerea argumentului de mai sus, au fost învederate prevederile art. 41 si 44 din Legea nr. 135/1996, conform carora în asigurarea de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde în baza legii fata de tertele persoane pagubite si pentru cheltuielile facute de asigurat în procesul civil. Asiguratorul plateste despagubirea nemijlocit celui pagubit în masura în care acesta nu a fost despagubit de asigurat,
despagubire ce nu poate fi urmarita de creditorii asiguratului. Despagubirea se plateste asiguratului în cazul în care acesta dovedeste ca a despagubit pe cel pagubit.
Asigurarea de raspundere civila auto este reglementata în Capitolul 3 din Legea nr. 135/1996. Astfel, asiguratorul acorda despagubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule. În prezentul dosar, reclamant nu este vreun tert pagubit, ci mostenitorii vinovatului de accident solicita daune morale indirecte ca urmare a decesului asiguratului vinovat de accident. Deci cererea este inadmisibila.
Conform art. 50 alin. 1, despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, iar conform alineatului 2, în caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda atat pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul cat si pentru persoanele aflate în acel vehicul cu exceptia conducatorului vehiculului respectiv.
Rezulta în mod clar ca beneficiari ai despagubirilor pot fi victimele din autoturismul condus de vinovat si cele din afara acestuia, dar nu conducatorul vinovat, si cu atat mai putin mostenitorul acestuia.
Conform alineatului 3 al aceluiasi articol, se acorda despagubiri si în cazul în care persoanele care formuleaza pretentii de despagubiri sunt sotul (sotia) sau persoane care se afla în întretinerea proprietarului ori conducatorului vehiculului asigurat, raspunzator de producerea accidentului. Da, pentru daune morale directe, pentru prejudicii/vatamari corporale directe, ca pasageri sau pietoni, rudele vinovatului au dreptul la daune morale directe, nu indirecte, în urma decesului vinovatului.
Dispozitiile art. 53 din Legea asigurarilor fac trimitere la Ordinul CSA privind aplicarea asigurarii obligatorii de raspundere civila auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despagubirilor, conditiile de plata, durata asigurariiprecum si alte informatii referitoare la acest tip de asigurare.
La data evenimentului se afla în vigoare Ordinului CSA nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Conform art. 26 dina cest act normativ, asiguratorul RCA are obligatia de a despagubi partea prejudiciata. Cazul în care persoanele care solicita despagubiri pentru vatamari corporale sunt membrii familiei asiguratului, conducatorului auto sau ai oricarei altei persoane a carei raspundere civila este angajata într-un accident de vehicul.
Se observa ca intentia legiuitorului a fost sa diferentieze clar situatia în care se acorda despagubiri membrilor (vatamari corporale – daune directe) de situatia în care nu se acorda despagubiri (deces – daune indirecte).
La articolul 27 privind excluderile de la plata despagubirilor. Astfel, asiguratorul nu acorda despagubiri pentru: b) din culpa exclusiva a persoanei prejudiciate; 2. prejudiciile suferite de conducatorul vehiculului raspunzator de producerea accidentului. Prevederile de mai sus sunt reiterate si de Noul Cod Civil privind asigurarea de raspundere civila. Astfel, conform art. 2223, în cazul asigurarii de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde potrivit legii fata de tertele persoane prejudiciate si pentru cheltuielile facute de asigurat în procesul civil. Prin contractul de asigurare partile pot conveni sa cuprinda în asigurare si raspunderea civila a altor persoane decat contractantul asigurarii.
Conform art. 2224 NCPC, Drepturile tertelor persoane pagubite se exercita împotriva celor raspunzatori de producerea pagubei. Asiguratorul poate fi chemat în judecata de persoanele pagubite în limitele obligatiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.
Conform art. 2225 NCPC, daca nu se prevede altfel prin lege, despagubirea se stabileste prin conventie încheiata între asigurat, terta persoana prejudiciata si asigurator sau, în caz de neîntelegere, prin hotarare judecatoreasca.
Potrivit art. 2226 NCPC, asiguratorul plateste despagubirea direct tertei persoane prejudiciate, în masura în care aceasta nu a fost despagubita de catre asigurat. Creditorii asiguratului nu pot urmari despagubirea prevazuta la alin. (1). Despagubirea se plateste asiguratului numai în cazul în care acesta dovedeste ca a despagubit-o pe terta persoana prejudiciata.
Ca o completare a argumentelor deja prezentate, s-a aratat ca opinia paratei este sustinuta si de reglementarea ulterioara Ordinului CSA nr. 5/2010. Acest ordin a fost abrogat de Ordinul CSA nr. 14/2011 care, abia în anul 2012 a fost modificat în sensul normalizarii situatiilor aparute cu mult timp înainte în practica. Cu o astfel de situatie atipica ne confruntam si în prezenta cauza.
Asadar, prin Ordinul CSA nr. 22/2012 pentru modificarea si completarea Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 14/2011 (Ordin care a abrogat Ordinul CSA nr. 5/2010), s-a introdus art. 27, alin. 2, cu urmatorul continut: „Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru: … 2. prejudiciile produse bunurilor apartinand conducatorului vehiculului raspunzator de producerea accidentului, precum si cele produse ca urmare a vatamarii corporale sau decesului acestuia, indiferent cine solicita aceste despagubiri”.
Acest text reprezinta cel mai clar intentia legiuitorului ca se acorda daune morale directe rudelor vinovatului de accident, pentru vatamari corporale proprii, dar nu daune morale indirecte pentru decesul vinovatului de accident.
Asadar, reglementarea este sa nu se acorde despagubiri pentru prejudiciile suferite de catre conducatorul vehiculului raspunzator de producerea accidentului, nici pentru cele produse ca urmare a vatamarii corporale sau a decesului acestuia, indiferent de calitatea persoanelor care solicita aceste despagubiri.
În ceea ce priveste pretentiile formulate în numele minorului cu titlu de prestatii periodice, parata a aratat ca motivele de inadmisibilitate a solicitarii de acordare prestatii periodice minorului, sunt în mare parte identice cu cele de mai sus, respectiv ca nu poate fi recompensat minorul cu sume de bani pentru suferinta provocata de decesul tatalui, tocmai pentru motivul ca tatal poarta întreaga vinovatie.
Conform dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 136/1995, avizarea si constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor ori a sumelor asigurate se efectueaza în conditiile legii si ale normelor adoptate în baza legii de Autoritatea de Supraveghere Financiara, pentru asigurarile obligatorii, sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurarilor facultative. Prin O.U.G. nr. 93/2012 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritatii de Supraveghere Financiara, atributiile Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor au fost preluate de ASF.
Conform dispozitiilor art. 53 din Legea nr. 136/1995, prin norme adoptate de Autoritatea de Supraveghere Financiara conform legii se stabilesc: aplicarea asigurarii obligatorii de raspundere civila auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despagubirilor, conditiile de plata, durata asigurarii, facilitatile si penalizarile aplicabile asiguratilor, criteriile si conditiile pentru acordarea sau retragerea autorizatiei.
În preambulul Ordinului C.S.A. nr. 5/2010, se arata ca în conformitate cu dispozitiile art. 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, cu alte acte normative, presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor emite urmatorul ordin 5/2010 prin care se stabilesc regulile prin care asiguratorii acorda despagubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asiguratii raspund delictual fata de terte persoane.
Capitolul II din Ordinul CSA nr. 5/2010, la art. 49 si urm. stabileste în mod clar si neechivoc ca la stabilirea despagubirilor în cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere urmatoarele: 1. în caz de vatamare corporala, iar la pct. 2, în caz de deces: a) cheltuielile de înmormantare, inclusiv pentru piatra funerara, precum si cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbalsamare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul pana la localitatea în care se face înmormantarea; c) veniturile nete nerealizate si alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului si pana la data decesului, prevazute la pct. 1, daca acestea au fost cauzate de producerea accidentului; d) daunele morale: în conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania.
În cauza, fiind despagubire ca urmare a decesului victimei L V, sumele care s-ar putea acorda cu titlu de despagubiri din RCA sunt cele prevazute la art. 49 pct. 2: cheltuieli de înmormantarea, cheltuieli cu transportul cadavrului, îmbalsamare, diferenta pana la veniturile nete si cheltuielile efectuate doar pentru perioada cuprinsa între data accidentului si data decesului din accident, daunele morale în conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania.
Indemnizatia lunara, sub forma de daune materiale, prestatii periodice lunare de bani nu este admisibila în caz de deces si nu este prevazuta în Legea privind asigurarile si reasigurarile în Romania. Aceasta indemnizatie lunara este permisa doar victimei directe a vatamarii corporale, si nu urmasilor unei victime decedate.
Faptul ca prestatiile periodice se acorda doar victimelor accidentelor, celor vatamati corporal rezulta si din dispozitiile art. 74 din Ordinul CSA nr. 14/2011, conform carora în cazurile în care despagubirile se stabilesc prin hotarare judecatoreasca, asiguratorul RCA va acorda despagubiri în baza hotararii judecatoresti ramase definitiva. In cazul obligarii la prestatii banesti periodice, sumele stabilite în conditiile prevazute la alin. (1) se vor plati pana la reducerea sau încetarea starii de nevoie ori a incapacitatii de munca, tinandu-se seama de deciziile de pensionare, de certificatele medicale si de alte dovezi care stabilesc aceste situatii, cu respectarea limitelor de despagubire stabilite prin polita de asigurare RCA.
Singurele prestatii periodice prevazute de legiuitor se refera la victimele directe, vatamati corporal, din accidente rutiere, nu urmasii persoanelor decedate din accidente rutiere.
Chiar si noile reglementari din Noul Cod Civil prevad ca la asigurarea de raspundere civila asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde potrivit legii fata de tertele persoane prejudiciate si pentru cheltuielile facute de asigurat în procesul civil -art. 2223.
Este de esenta asigurarilor de persoane si nu de cea a raspunderii civile auto despagubirea celor prejudiciati prin plata unei indemnizatii lunare -art. 31. alin. 1 din Legea nr. 136/1995, reiterat la art. 2227 N.Cod Civil.
Chiar daca instanta ar îndeparta apararile de mai sus si ar aprecia temeinica si legala obligarea asiguratorului la plata unei indemnizatii lunare, aceasta nu se poate realiza în afara cunoasterii veniturilor victimei decedate, respectiv a sumelor de bani pe care aceasta le realiza din munca, sens în care se impune efectuarea unei adrese la ITM Cluj pentru a se comunica la dosarul cauzei veniturile realizate de L V cu titlu de salariu/venituri din munca, de la data majoratului si pana la deces.
Prevederile legale referitoare la venituri sunt doar cele din art. 49 din Ordinul CSA nr. 5/2010. respectiv diminuarea veniturilor vectimei prin vatamare corporala, ori ale victimei pe perioada cuprinsa între accident si decesul din accident.
Reperul indemnizatiei acoperitoare de venituri se refera la: diferente de venituri – pentru salariati, venitul mediu lunar net rezultat din activitati desfasurate de persoana vatamata, salariul de baza minim brut pe economie, pentru cei aflati în ultimul an de studii sau de calificare. Nu exista nici un reper cu privire la indemnizatie de urmas.
Se impune efectuarea unei adrese la ITM Cluj pentru a se comunica daca minorul beneficiaza de indemnizatie de urmas dupa defunctul tata L V.
Si nu în ultimul rand, în masura în care totusi instanta apreciaza existenta dreptului subiectiv al reclamantului minor, la plata unei indemnizatii lunare, platibile de asigurator (aspect asupra caruia avem mari rezerve), parata a apreciat ca în raport cu contributia unui parinte la întretinerea unui copil minor, sau a mai multor copii minori ori persoane carora victima le datora sume de bani sub forma de prestatii periodice, drepturi de întretinere, raportat la faptul ca victima ar putea avea la data decesului, si alte obligatii de întretinere (copii sau alte persoane), raportat la cota maxima din veniturile unei persoane care poate fi grevata în mod legal, pentru astfel de retineri (functie de numarul de persoane carora le datora întretinere, ori chiar fata de orice alti creditori).
S-a apreciat ca nu este posibila, acordarea de catre instanta a vreunei sume de bani, de acest gen, mai devreme de dezbaterea succesorala dupa defunctul L V.
În urma dezbaterii succesorale, nu intereseaza partea de patrimoniu care ar reveni minorului L V, ori vocatia succesorala evidenta a acestuia, ci mai ales numarul persoanelor cu vocatie succesorala si cu drepturi de indemnizare, acestea urmand ca toate împreuna sa beneficieze de cota maxima de1/4, 1/3 ori chiar 1/2 din veniturile victimei.
În acest sens, parata considera pertinenta în dezlegarea cauzei emiterea unei adrese catre Primaria A (ultimul domiciliu al defunctului) prin care sa se solicite indicarea persoanelor cu vocatie succesorala dupa defunctul L V.
Referitor la penalitatile de întarziere parata a învederat ca Ordinul CSA nr. 5/2010 instituie penalitatile de întarziere drept o sanctiune pentru asiguratorul care nu respecta obligatia de a raspunde solicitarii unei persoane prejudiciate. Or, pentru a se antrena raspunderea asiguratorului este nevoie de o notificare trimisa asiguratorului care sa cuprinda o avizare de dauna si o cerere de despagubire.
Reclamantii au depus în probatiune doua înscrisuri prin care înteleg sa faca dovada avizarii asiguratorului, dar nu fac dovada faptului ca au trimis efectiv aceste acte. Exista o parte a unei confirmari de primire, fara sa fie indicat destinatarul, fara sa existe o dovada a expedierii efective. Nu se face dovada continutului ce se sustine ca a fost expediat catre S.C. E R A R S.A. în aceste conditii, raspunderea asiguratorului nu este antrenata, astfel încat pretentiile privind acordarea penalitatilor de întarziere trebuie respinse ca inadmisibile. Cererile sunt incomplete, nu contin informatii esentiale, de exemplu cont bancar.
În ceea ce priveste solicitarea de diminuare a eventualelor daune morale acordate reclamantilor, pana la o valoare echitabila, legala, conform legislatiei si jurisprudentei din Romania, parata a aratat ca prejudiciului nepatrimonial cauzat prin savarsirea unei infractiuni presupune o apreciere în raport cu o serie de criterii, precum consecintele negative suferite de victima în plan fizic si psihic, importanta valorilor sociale lezate, masura în care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura în care victimei i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.
Minorul L R C avea varsta de 3 ani si jumatate la momentul evenimentului din care a rezultat decesul lui L V. Impactul emotional al unui astfel de eveniment asupra unui copil de o de varsta atat de frageda este unul redus. Mai mult de atat, coroborand relatia de concubinaj dintre mama minorului si defunct si faptul ca acestia nu locuiau împreuna, este rezonabil sa se prezume ca defunctul nu era foarte prezent în viata minorului, nu atat de prezent precum o persoana care locuia cu minorul. Or, la varsta aceasta, un copil se ataseaza emotional foarte repede de orice persoana, dar la fel de repede trece peste o eventuala despartire. În mod evident, un copil nu poate întelege ideea de moarte si nu poate percepe pierderea unei persoane. Pentru un copil orice poate fi un prilej de bucurie extrema sau de tristete deopotriva. A acorda suma solicitata de reclamanta, în cuantum de 250.000 lei (sau 125.000 lei), reprezinta o interpretare excesiva a impactului avut asupra minorului.
Desigur, aceleasi argumente pot fi invocate si despre valorile lezate de acest eveniment. La aceasta varsta, un minor nu constientizeaza ceea ce se întampla si timpul de refacere dupa un astfel de incident este de foarte multe ori nesemnificativ.
Cu privire consecintele accidentului asupra vietii minorului, parata a apreciat ca sunt si vor fi minime deoarece amintirile din aceasta perioada a vietii se vor disipa foarte repede iar minorul nu va suferi datorita acestui lucru.
Parata a aratat ca nu poate fi de acord ca minorul l-ar fi avut alaturi pe defunct deoarece chiar din relatarile mamei acestuia, prezenta reclamanta, L V era plecat foarte des din tara si nu era foarte prezent în viata copilului.
In legatura cu prejudiciul suferit de reclamanta L C , parata a aratat ca datorita perioadelor lungi în care era plecat din tara defunctul, relatia din acestia nu putea fi una foarte puternica, este inevitabila o îndepartare afectiva.
În eventualitatea acordarii sumei solicitate, s-ar crea un dezechilibru grav între situatia financiara anterioara si situatia posterioara accidentului. S-ar crea pentru reclamanti o situatie financiara incomparabil mai buna decat cea initiala. Finalitatea acordarii despagubirilor nepatrimoniale este aceea de a acoperi un prejudiciu, nu aceea de a crea premisele unei îmbogatiri fara justa cauza.
În concluzie, avand în vedere cele de mai sus, parata considera ca reclamantii nu au suferit un prejudiciu în masura sa justifice acordarea unei sume de 250.000 lei. Trebuie pastrate anumite proportii între prejudiciu si despagubiri iar eventualele sume acordate trebuie sa se încadreze în limitele trasate de jurisprudenta.
Analizand exceptia inadmisibilitatii formularii cererii de chemare în judecata invocata de catre parata, Tribunalul retine urmatoarele
În fapt, la data de …02.2011 în timp ce conducea autoturismul cu nr. CJ-…-…., pe raza localitatii Gilau, din jud. Cluj, defunctul L V a intrat în coliziune cu autoutilitara cu nr. LMG 270. În urma accidentului a rezultat decesul lui L V, sot respectiv tata al reclamantilor, precum si a pasagerului din dreapta fata V I H , precum si vatamarea corporala a pasagerilor B S , B F I .
Prin Rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-Napoca din ….02.2012 în Dosarul nr. …./P/2012 s-a constatat culpa exclusiva în producerea accidentului a lui L V si s-a dispus în temeiul art. 228 alin.6 C.pr.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit.g C.pr.pen. neînceperea urmaririi penale fata de acesta sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 1 si 2 C.pen. si a patru infractiuni de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. 1 si 3 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. b din C.pen.
Prin actiunea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantii au solicitat instantei sa dispuna obligarea paratei la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de daune nepatrimoniale, la plata unei prestatii periodice în cuantum de 1/4 din venitul minim garantat în favoarea minorului L R C începand cu data de ….02.2011 si pana la încetarea starii de nevoie, dar nu mai tarziu de împlinirea varstei majoratului, la plata penalitatilor în cuantum de 0,1 % zi calculata pentru fiecare zi de întarziere începand cu data de ….12.2013 si pana la plata efectiva, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Actiunea reclamantilor a fost întemeiata pe dispozitiile art. 998-999 Cod civil, acestia sustinand ca parata este tinuta sa raspunda delictual, în calitate de asigurator de raspundere civila auto, pentru prejudiciile morale pe care le-au suferit ca urmare a decesului sotului, respectiv tatalui, Lacatus Valean.
În drept, în analiza exceptiei inadmisibilitatii invocata de catre parata prin întampinare, instanta urmeaza a retine aplicabilitatea dispozitiilor legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în Romania, respectiv: art. 49 „Asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil”, art. 50 „(1) Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri. (2) In caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda atat pentru persoanele aflate in afara vehiculului care a produs accidentul, cat si pentru persoanele aflate in acel vehicul, cu exceptia conducatorului vehiculului respectiv. (3) Se acorda despagubiri si in cazul in care persoanele care formuleaza pretentii de despagubiri sunt sotul (sotia) sau persoane care se afla in întretinerea proprietarului ori conducatorului vehiculului asigurat, raspunzator de producerea accidentului”.
În mod similar, dispozitiile art. 26 alin. 2 pct. 4 din Ordinul CSA nr. 5/2010, vigoare la momentul producerii accidentului, stabilesc ca „(2) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul, pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulatiei publice, în incinte si în orice alte locuri, atat în timpul deplasarii, cat si în timpul stationarii vehiculului asigurat, asiguratorul RCA acorda despagubiri pana la limita de despagubire prevazuta în polita de asigurare RCA pentru: 4. cazul în care persoanele care solicita despagubiri pentru vatamari corporale sunt membrii familiei asiguratului, conducatorului auto sau ai oricarei altei persoane a carei raspundere civila este angajata într-un accident de vehicul”.
Din reglementarile legale anterior citate, se va retine însa, contrar aprecierilor reclamantilor, ca posibilitatea acordarii de despagubiri inclusiv în cazul în care persoanele care formuleaza pretentii de despagubiri sunt sotul (sotia), membrii familiei sau persoane care se afla in întretinerea proprietarului ori conducatorului vehiculului asigurat, raspunzator de producerea accidentului, se refera – în mod evident si exclusiv – la situatia în care aceste persoane sunt vatamate în mod direct prin producerea accidentului, respectiv în cazul în care se solicita repararea prejudiciului direct suferit în aceasta împrejurare.
În cauza de fata, însa, reclamantii nu au fost vatamati în mod direct ca urmare a producerii accidentului, acestia nefiind implicati în vreun fel în evenimentul rutier. Pretentiile deduse judecatii privesc stabilirea de despagubiri pentru un prejudiciu indirect, respectiv pentru suferinta determinata de decesul sotului/tatalui, persoana raspunzatoare de producerea accidentului, situatie ce nu intra sub incidenta dispozitiilor art. 50 sau art. 26 anterior citate, cata vreme reclamantii nu sunt persoane care sa fi suferit vreo vatamare corporala în accident.
În egala masura trebuie retinute si dispozitiile Ordinului CSA nr. 14/2011, care la art. 27 pct. 2 reglementeaza aceasta situatie în mod expres, dispunand ca „Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru: 2. prejudiciile produse bunurilor apartinand conducatorului vehiculului raspunzator de producerea accidentului, precum si cele produse ca urmare a vatamarii corporale sau decesului acestuia, indiferent cine solicita aceste despagubiri”.
Prin urmare, instanta apreciaza ca, din întreaga reglementare a raspunderii civile delictuale a asiguratorului, rezulta în mod neîndoielnic intentia legiuitorului de a exclude de la despagubire prejudiciile indirecte, morale, suferite de catre sotul sau rudele persoanei raspunzatoare de producerea accidentului ca urmare a decesului acesteia, nefiind astfel admisibila nici solicitarea, nici obligarea asiguratorului la plata unor astfel de sume.
Raportat la considerentele de fapt si de drept anterior expuse, Tribunalul va aprecia întemeiata si va admite exceptia inadmisibilitatii formularii actiunii, invocata de catre parata, astfel încat va respinge actiunea formulata de catre reclamanti în prezentul dosar ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite exceptia inadmisibilitatii formularii actiunii invocata de catre parata SC ERAR SA si, în consecinta:
Respinge ca inadmisibila actiunea civila formulata de reclamantii L C , CNP …., L R C , prin reprezentant legal L C , ambii cu domiciliul procesual ales la Cab. Av. AAF, cu sediul în mun. Cluj Napoca, str. 21 decembrie 1989, nr. 104, bl. L1, ap. 1, jud. Cluj, în contradictoriu cu parata SC ERAR SA, cu sediul în com. V, …., jud. Ilfov, .J../…./2011, CUI …, avand ca obiect pretentii.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul Specializat Cluj.
Pronuntata în sedinta publica din … aprilie 2014.